marți, 9 iulie 2013

Dumnezeu e de-al nostru


Matei 1:23  „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

  1. Isus îl aduce pe Dumnezeu mai aprope ca niciodată în istorie și devine cea mai clară descoperire a CINE și CUM e Dumnezeu! - care califică, calibrează și corectează hermeneutic toate descoperirile voalate ale lui Dumnezeu din Vechiul testament
  2. Isus garantează și e calea înspre cea mai intimă formă de apropiere de Dumnezeire: locuirea noastră de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu: El e cel care e autorizat să boteze cu Duhul: El a fost primul om locuit în întregime de Duhul și El are dreptul și autoritatea să umple și să împuternicească cu Duhul...
  3. Isus a locuit între oameni și va fi de atunci înainte pentru eternitate om: Dumnezeu cu unul și unul dintre ai noștrii!
  4. Dumnezeu e accesibil, apropiat, iubitor și umil... poate și fără pompă, poate și fără slavă, poate și în chinuri și în respingere... și prin El și noi acum putem!

miercuri, 26 iunie 2013

Cât de salvați suntem?

Ești pe marginea unui râu și vâslașul unei bărci de agrement cade în apă și nu știe să înoate. Te arunci în apă, îl salvezi și îl aduci la mal. După ce de abia îți tragi răsuflarea te pomenești că tipul salvat tocmai face o criză de nervi al cărei obiect ești tu și te umple cu înjurii și te și scuipă între ochi: Cum că nu ai ajuns la timp, cum că tu ești de vină că el a înghițit atâta apă etc...
Ce faci?
Ești ispitit să îl arunci înapoi și să îți spui că nu are rost are să investești în oameni că toți sunt egoiști și nerecunoscători...
Și așa ni se întâmplă cu Dumnezeu.
Ne băgăm în propriul gunoi al egoismului. Ne luăm soarta în propriile mâini și facem ce ne taie capul. Ne doare în cot de Dumnezeu și de faptul că poate El știe mai bine cum funcționăm că doar El ne-a inventat...
Apoi ne înecăm, în propriul egoism, aroganță, sictir, depresie, dezamăgire, ură, neiertare, dependențe... și de acolo nu știm cum să ieșim.
Dumnezeu absoarbe pe crucea lui Isus tot gunoiul nostru și ne dăruiește gratis salvarea. Unii o acceptăm, alții suntem prea orbiți de propria mândrie să o facem și continuăm să ne salvăm singuri.
Cei care acceptăm mâna întinsă înspre noi, străpunsă de cuiele gunoiului nostru... ajungem de multe ori în situații în care suntem nemulțumiți de Dumnezeu, aroganți, îl scuipăm între ochi și îi întoarcem spatele celui care ne-a salvat.
Ce va face El?
Mulți credem că El e ca noi și că la un moment dat ne va arunca din nou în lac. Nu în lac... ci în puț de data asta:)
Dumnezeu nu e ca noi. Dumnezeu știe că deși acum îi aparținem Lui, încă o vom lua pe ulei și vom crede că viața se trăiește mai bine pe cont propriu...
Ești salvat pentru totdeauna? Sau Dumnezeul pe care îl cunoști tu stă prost cu nervii și oricând îl calci suficient de tare pe bătătură îți poate face vânt din nou în lac?
E Dumnezeu mai rău decât părinții umani buni care își iubesc copiii și când greșesc și nu îi dezmoștenesc pentru că au călcat pe bec?
Din păcate pentru unii dintre noi așa e... un Dumnezeu mai rău decât oamenii.
Mă rog să îl percepem pe adevăratul Dumnezeu care iubește cu mult mai mult decât putem să ne imaginăm noi...
Pe ce ne bazăm relația cu El?
Pe propria capacitate de a fi pe placul lui? Dacă da, vom fi întotdeauna instabili, tulburați și pacea interioară ne va scăpa.
Sau pe favoarea nelimitată pe care o primești de la Tăticul care iubește în mod perfect copiii lui în continuă nevoie de iertare, acceptare și semnificație?



luni, 17 iunie 2013

Isus: iluminarea adevărată!

Matei 4:16  Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”
Isus este singura lumină a lumii: nu cultura, nu știința, nu educația... deși au rol pozitiv, nu pot salva omul de propriul egoism, de autosuficiență și aroganță...
În Isus există contrastul acut și real al purității absolute (dragoste cu sacrificiu de sine, bucurie pură, pace reală) față de toată ingeniozitatea și practica religioasă a oamenilor care în ultimă instanță e egoist motivată și nu pune omul în legătură cu Dumnezeul cel viu...
Isus e singurul care stâmpără căutarea omului după iluminare: pentru că El este singura lumină completă, desăvârșită, fără limite!
Isus aduce lumina relației cu Dumnezeu și nu doar umbra practici religioase...
Isus e singurul care prin moartea sa scoate omul din bezna morții spirituale în care omul s-a izolat de Creator. El vine să ofere din nou relația abundentă cu Creatorul și cu Tăticul...

miercuri, 12 iunie 2013

Testul de risc - The Risk Test

An excellent article from John Maxwell on evaluating the level of risk we are exposing ourselves to: 

Last time I wrote about the difference between good timing and procrastination, and included some tests you could apply to find out whether you were putting off decisions that needed to be made.
Just like there are two sides to every coin, there are two extremes when it comes to taking action. Procrastinators are at one extreme: putting off actions or decisions when they really should be making a move. At the other end of the spectrum is the impatient person: one who rushes to make a decision or to take action, even when it is unwise.
Because I tend to land somewhere closer to the impatient end of the spectrum, I have devoted a lot of thought to the importance of good timing.
To evaluate a goal or decision, I like to apply the Risk Test, in which I ask,
Is This Decision Reasonable Or Reckless?
ReasonableReckless
Built on Strategy
Has Some Margin for Error
Is an Extension of What You Do Well
Challenges You
Built on Hope
Has No Margin for Error
Has Little Connection to What You Do Well
Overwhelms You
Let’s take a look at these differences:

Built on Strategy vs. Hope
Have you spent the necessary amount of time planning and preparing for this decision? Or are you acting on passion or impatience, with only the hope that everything will work out?

Reasonable Margin of Error
Does everything have to work out perfectly for this decision to succeed? What will happen if (when) you encounter problems? Do you have a strategy in place for handling complications? Is there enough margin for you to survive if everything goes wrong?

Based on What You Do Well
When you take action, will you be working from your strengths? Or does the goal require effort in areas where you are naturally weak?

Challenges rather than Overwhelms
All of us want to achieve something bigger than ourselves. So a goal should feel challenging. But if it seems overwhelming or even impossible, then at the very least, you should spend more time in the planning stage to break it down into manageable steps. Or you need to enlist help. Otherwise you may need to evaluate whether the timing is right.

As I said last time, the Law of Timing (in The 21 Irrefutable Laws of Leadership) teaches that when to move is as important as what to do and where to go. Just like it’s possible to wait too long to act, you can also take action too soon. Finding a balance will give you the best chance of success in achieving your goals. But know this: if you’re going to lean toward one side over the other, lean toward action.

Articol luat de aici :
http://www.johnmaxwell.com/blog/the-risk-test

sâmbătă, 18 mai 2013

Why Willpower Fails - Ortberg


An interesting article from John Ortberg, taken from his article with the same title in the Magazine: "Leadership Journal"


What's your toughest management challenge?
It's not your time, your direct reports, your elders, your deacons, your denominational superiors, your budget realities, or the expectations of your toughest critics who attended Catalyst, the Leadership Summit and dislike both John Piper and Rob Bell.
It's willpower.
There is a man named Roy Baumeister who is cranking out remarkable work these days. He's likely the world's top experimental social psychologist, and he is almost single-handedly bringing the concept of "will" back to psychology. (He's got a book out now called Willpower that is well worth reading.)
Ever wonder why it's hard to keep New Years' resolutions? One of Baumeister's early experiments was to investigate the nature of willpower. In this experiment, one group of people had to resist the temptation to eat delicious fresh chocolate chip cookies, while another group had to resist eating radishes. Then both groups were given (secretly) insoluble math problems to solve. It turns out that the subjects who had been resisting chocolate chip cookies gave up on trying to solve math problems much more quickly than the subjects who only had to resist eating radishes.
In other words, Baumeister has found, willpower is real, and able to make a difference, but it is a finite commodity. It's a lot like a muscle—if you do as many push-ups as you can and then immediately try to see how much you can bench press, it won't be much. Willpower, like a muscle, can be built up over time. But in the short term it's easily fatigued.

A finite commodity

Baumeister discovered that you have a finite amount of willpower that gets depleted as you use it. He also found that you use the same stock of willpower for all manner of tasks. You don't get separate stockpiles for different areas like relationships vs. physical activities.
That's why a long list of New Year's resolutions is almost certainly doomed. It takes a whole lot of willpower to get on an exercise and diet program to lose weight. You will not have a great deal left over. If you add on the list: get on a budget, start keeping your office clean, and read Calvin's Institutes every week, you set yourself up for failure.
What are the activities that require willpower? Resisting temptation does, as does persisting in a difficult problem. Making choices requires willpower, which is why you can get exhausted picking songs for a service or sermon topics. (Nothing wears me out faster than having to pick out sermon topics. There is something to be said for the lectionary). Management takes exertion of the will, which is why leading elder meetings can be tiring. And why, afterward, it feels so relaxing to come home and be able to "just be myself."
The field of psychology generally calls willpower "self-regulation," and its opposite "ego-depletion." Those terms sound more scientific than the biblical language of "self-control," but it turns out Paul knew what he was talking about when he listed this as a fruit of the Spirit critical for human flourishing. For most of us in ministry, our wills get depleted far more quickly and more often and more seriously than our bodies do.

Using will power well

So how do I manage willpower well?
Know when it is at its freshest and strongest. For many people that's in the morning before it's been drained by the day. In fact, one remarkable study showed that prisoners have a much better chance of receiving parole if their case is heard in the morning versus the evening, since the judge has a high reserve of willpower then and thus is more willing to take the chance of release. (You might want to think about taking key elder votes in the morning. And if you're ever in jail, go for the morning release hearing). Schedule your most critical tasks accordingly.
Spend it wisely. Don't take on too many life-improvement tasks all at once, even if you pray on them. God works through your will, generally; he rarely gives people a free pass to ignore the laws of finitude he created in the first place.
Use the tiny bits of willpower you have for the cultivation of right habits. Alcoholics Anonymous is a great example of this; the idea behind it is not to stop drinking through willpower, but to enter into a way of life (the 12 steps) that lead to new habits of thinking and desiring that bring power for sobriety that the will never could.
Set goals, but not too many. Goals are the first step toward self-regulation. Without a few, we drift. But too many goals always weaken willpower: we worry about them, we get less done, and we suffer emotionally as well as physically. You have to experiment to figure out the right number of goals for you: enough to get things done without stressing out.
Remember one more direction. This one comes courtesy of the Bible, not Baumeister. God is the great restorer of will. Prayer, solitude, worship and meditation were all intended by God to be done in a way that restores—not depletes—the will.
Remember the one act of the will that actually replenishes willpower rather than depleting it—surrender.
Article taken from here:




vineri, 10 mai 2013

Why You Need To Be a Risk Taker


I've got an email from Floyd McClung in which he spoke about the worth of risk taking:
Here's why he says that in a world saturated with self preservation, a follower of Jesus would want to be a constant risk taker:

Here is what Floyd learned about risk taking from life of Caleb in Numbers 13:
  1. Risk takers hear from God and go for it.
  2. Risk takers get more than they bargain for.
  3. Risk takers get no guarantees it will be easy.
  4. Risk taking destroys all confidence in human strategy or models.
As my friend Jim Y. says, "Many want to see a great harvest, but they don't have the work ethic or the risk taking spirit to see it happen".
What is my next risk to take for God? 

miercuri, 8 mai 2013

Cât de în serios să ne luăm?


Dr Sumrall istorisește un dialog pe care l-a avut cu Smith Wigglesworth (marele videcător britanic de la începutul secolului XX) undeva prin anii 30 ai secolului trecut.
Dr Sumrall îl întreabă pe Smith care e secretul constanței sale și al perseverenței sale de-a lungul anilor și mai ales a consecvenței pe care a observat-o la el în toate ipostazele în care Dr Sumrall l-a surprins pe Smith în propria casă.
Smith îi răspunde: ”Eu niciodată nu îl întreb pe Smith Wigglesworth cum se simte?”
Ce ne definește?
Propriile dorințe, mofturi, tânjiri ale firii?
Sau Cuvântul lui Dumnezeu și identitatea pe care Dumnezeu spune că o avem?
De ce nu suntem constanți și perseverenți nici măcar în cum ne definim pe noi înșine?
De ce suntem cameleonici de atât de multe ori în funcție de context sau de oamenii cu care venim în contact?
Poate în ultimă instanță nu prea contează ce simțim mai ales când comparăm valoarea propriilor sentimente în raport cu ceea ce spune Dumnezeu în Scripturi despre noi.
Poate ar trebui să murim față de orice alte descrieri pe care propriile emoții, trecuturi, traume, sau relații ale noastre ni le furnizează și să luăm aminte doar la ce spune Dumnezeu despre noi?

sâmbătă, 9 martie 2013

Eșecul creștinilor și credința oarbă



Am auzit o ilustrație interesantă.
Fiecare dintre noi acționăm în urma încrederii pe care o avem în lucrurile pe care le știm, le presupunem și estimăm.
Dacă vezi un avion al cărei aripă e în flăcări și fumegă și totuși alegi să te urci la bord pentru zbor, încrederea ta e oarbă și nu e rațională.
De ce cerem ca și creștini oamenilor să îl urmeze pe Isus când noi înșine nu îl urmăm?
Suntem ca un avion cu aripa fumegândă spunând celor din jur cât de confortabil va fi zborul înspre destinație.
Le cerem să aibă credință oarbă.
Isus zice: ”ca ei (cei care nu îl cunosc pe Isus) să vadă faptele voastre bune + să vadă dragostea voastră unul pentru altul și să... recunoască că Tatăl vostru din ceruri e meseriaș!”  - și evident să își dorească să îl cunoască... să urce la bord...
Cum era biserica primară? Cum e biserica subterană persecutată din China și cea din India? Erau biserici ale căror aripă nu fumega. Erau și sunt biserici care arată puterea supranaturală a lui Isus în vindecări supranaturale, într-o dragoste și unitate supranaturale, într-o dedicare supranaturală în a avea grijă de săracii și lepădații din societate...
Când aceste lucruri se văd... nu ceri unui om să aibă o credință oarbă să îl urmeze pe Isus, ci alegerea de a se încrede într-un Isus prezentat cu putere pare o alegere rațională... o credință rațională.
Hai să punem carne pe oasele credinței noastre și să nu mai avem o credință subțire, scheletică, emaciată, ci una vie...
Dacă Isus e pe primul loc în viața mea: soția mea, copiii mei, colegii și prietenii mei vor ști asta fără umbră de îndoială. La fel și în cazul tău.
Știu cei cu care ne întâlnim zilnic că iubirea și pasiunea vieții noastre e Isus? Sau nu neapărat? Interesant e că cei apropiați nouă știu dacă Isus sau alți idoli sunt pasiunea noastră cea mai mare.
Le cerem celor din jur să vină la un Isus pe care nici măcar noi nu-L iubim, nu-L cunoaștem și nu îl experimentăm?
Le cerem să aibă o credință oarbă sau una rațională?
Asta nu înseamnă că Isus nu e real și bine mersi și fără ca noi să trăim cu pasiune pentru El, și fără ca noi să îl reprezentăm cu cinste. Doar că El alege, ca cel mai bun prieten al nostru să își lege numele și reputația de noi, de prietenii Lui...
Haideți să nu îl mai facem de rușine! Haideți să fim noi îndrăgostiți de El chiar dacă ceilalți aleg altceva . Merită!


joi, 7 martie 2013

Cum a vrut Isus să fie biserica și urmașii Lui - Neil Cole - fondatorul CMA


În preajma anului 2000, Neil Cole și-a propus să învețe din Scripturi și din istoria bisericii care sunt secretele creșterii spontane și exponențiale ale Împărăției lui Dumnezeu în biserica primară și în biserica subterană din China și cea persecutată din India... pentru a vedea dacă o creștere de asemenea proporții ar putea avea loc și în lumea seculară vestică.
Evangheliile conțin secretul multiplicării seminței de muștar a Împărăției.
Cine nu multiplică ucenici, nu va putea multiplica lideri. Cine nu multipilcă lideri, nu va putea multiplica biserici. Dacă nu multiplicăm biserici, lumea nu va ajunge să îl cunoască pe Isus.
Care e secretul?
E posibil ca o biserică să crească în mod natural și exponențial în calitatea ucenicilor și ca și număr?
E posibil așa ceva în lumea seculară, materialistă și individualistă în care trăim?
Din 2000 încoace, Neil a asistat la nașterea a mii de biserici noi care s-au răspândit pe întreg globul. O mișcare care va duce la revoluționarea bisericii instituție așa cum o cunoaștem noi și la aducerea lumii la Isus...
Aici aveți un set de prezentări ale lui Neil traduse în românește:
http://vimeo.com/album/2073455

De asemenea, există tradusă în românește și una dintre ultimele lui cărți: ”Biserica 3.0” Această carte va fi foarte probabil cea mai provocatoare carte pe care ați citit-o despre biserică în întreaga dvs. viață. O puteți comanda aici:
http://www.aquaforte.com/det.php?id=678

O mulțime de alte resurse video pe teme de facere de ucenici, dezvoltare de lideri și biserici noi, dar care nu sunt traduse puteți accesa aici:
http://www.cmaresources.org/videos

duminică, 17 februarie 2013

Un pastor mărturisește relația cu securitatea...

Am văzut pe blogul lui Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, un link înspre mărturia unui pastor colaborator cu securitatea:
http://family2fam.wordpress.com/2013/02/07/marturisirea-unui-pastor-in-legatura-cu-colaborarea-cu-securitatea/

Aici e mărturia:

Sunt pastoru X, (încă activ) și doresc să vă mărturisesc faptul că de mult timp, am ceva care mă apasă greu pe suflet. Această povară a devenit aproape de nesuportat, odată cu apariția cărțiiRăscumpararea Memoriei, carte care a provocat atât la nivel individual, cât și colectiv (multe familii și chiar biserici întregi) multe bănuieli și suspiciuni.
anonymous_1
În perioada imediat următoare apariției cărții, oricine era parcă suspect și numele fiecarui pastor putea fi auzit în comentarii și discuții, mai ales al celor care au fost absolvenți ai Seminarului Teologic Penticostal de la București. Cu toate că numele meu n-a fost menționat în Răscumpararea Memoriei, simțem cumva că oamenii își pun unele întrebări privitor la trecutul meu. Începusem să mă gândesc serios cât de departe se va ajunge, și dacă ceea ce mulți au făcut cu zeci de ani în urmă va fi dat pe față. Conștiința începuse să mă mustre ca niciodată și începusem să-mi pierd somnul și liniștea sufletească. Totul a devenit și mai greu de suportat și spaima m-a cuprins la cote nemaisimțite de mine pâna atunci, în momentul în care vicepreședintele N.G. a fost confruntat și dat pe față.
Dar totul a ajuns la apogeu, în ziua în care copiii mei care de-acum sunt destul de maturi, și-au făcut curaj și m-au rugat să stau de vorbă cu ei, fiindcă doresc să discute ceva foarte serios cu mine. Mai erau câteva ore pâna să mă întâlnesc cu ei. Fiindcă tema cărții Răscumpararea Memoriei – Cultul Penticostal în perioada comunistă era un subiect la ordinea zilei, nu mi-a fost foarte greu să-mi dau seama despre ce doresc copiii mei să povestească cu mine. Am început să transpir din senin și am încercat să mă gândesc la o scuză pentru a putea amâna acel moment. De fapt, era vorba de un moment al adevărului.
În sfârșit, timpul a trecut și întâlnirea a avut loc. Ne-am așezat la masă, ne-am uitat unii la alții de parca eram un grup de străini, nu din aceeași familie, și parcă nici unul dintre noi nu avea curajul să înceapă discuția. Se crease o situație deja penibilă, când dintr-o dată, feciorul cel mai mare a spart gheața și a început să vorbească; “Știi tata, toată lumea vorbește despre o carte aparută, Răscumpărarea Memoriei, care deconspiră pe toți păstorii din Cultul Penticostal care au fost colaboratori ai securității. Noi nu dorim să fim puși în situația de-a afla din cărți depre trecutul tău și ne-am gândit să anticipăm și să te întrebăm dacă există motive să avem emoții în ceea ce te privește pe tine, în această problemă.”
De ceea ce-mi era așa de teama, se pare că nu scăpasem, iar acum trebuia să răspund. O tăcere de mormânt s-a așternut la masa noastră, iar cu cât raspunsul meu întârzia să apară, cu atât citeam pe fața copiilor mei o întristare combinată cu uimire, care mă speria de moarte. Îmi dădeam seama că ei așteptau un răspuns rapid și clar (NU!), iar eu nu puteam să dau acel răspuns. Cu ochii plini de lacrimi, cu un efort ieșit din comun, am început să vorbesc și să dau copiilor mei răspunsul, nu neaparat cel așteptat de ei, dar răspunsul adevărat. Și le-am spus cama așa;
“Dragi mei, mi-ar place sa va dau un raspuns scurt si clar, dar din pacate raspunsul meu va fi clar, dar nu scurt.
Era iarnă, afară ningea cu fulgi mari, când un telefon (cel mai nenorocit telefon primit vreodată) a sunat și persoana care suna m-a provocat la o întâlnire secretă. Am accepat, fiindcă nu puteam altfel; cel care m-a sunat era un tovarăș de la securitate.
Ne-am întâlnit undeva la un subsol, unde am petrecut mai multe ore. Acest domn a fost foarte direct și clar: “Dacă dorești o carieră în domeniul pastorației și vrei să-ți finalizezi școala, tu trebuie să dai o declarație. Nu este mare lucru, dar așa am procedat și procedăm cu toți cei care doresc să devină pastori. Să știi că nu ești nici primul, nici ultimul. Eu o să-ți dictez ce să scrii, iar la urmă doar o semnezi, și vei putea să-ți vezi mai departe de cariera ta.”
Totul suna atât de simplu și banal, încât am început să scriu ceea ce mi se spunea. Totul a durat destul de mult, datorită deselor mele ezitări, fiindcă tot ce mi se dicta să scriu mi se părea împotriva princiipiilor biblice pe care eu încercam să le trăiesc. De fiecare dată cel care-mi dicta mă încuraja spunându-mi că totul va fi bine, iar eu voi putea să ajung să practic ceea ce-mi plăcea în viață. Cea mai mare incurajare o constituia faptul că toți cei care au ajuns în aceaste slujbe au facut acest lucru, fapt pe care cel care îmi dicta, îl repeta  tot mereu. După un timp de aproximativ 2-3 ore, (nu mai știu exact fiindcă nu aveam ceas la mine), mi-a zis că am terminat și singurul lucru care mai trebuie făcut este să semnez, după care sunt liber.
M-am uitat la acest tovarăș, după care l-am rugat să-mi acorde timpul necesar să mai citesc odata ce-am scris. Am început să citesc, iar la un moment dat m-am speriat de cele scrise, am început să plâng și i-am spus pe un ton categoric, ca nu voi semna această scrisoare, indiferent dacă voi ajunge vreodata pastor, sau nu. Am plecat rapid din acea încapere, fără să semnez, dar înainte să mă depărtez destul de acest tovarăș, am reușit să îl aud spunând urmatorul lucru: Chiar dacă nu ai semnat, tot ceea ce este scris, a fost scris de tine și poate fi folosit și fără semnătura ta. Trebuie să vă mărturisec, dragii mei, faptul că acele cuvinte m-au urmărit toți acești ani și am fost de multe ori santajat cu acea scrisoare. Vreau să vă spun că n-am făcut nici un rău mare vreunui frate sau coleg, dar inima mi-a fost totdeuna neliniștită.”
Tăcerea a pus din nou stăpânire peste noi toți, dar nu pentru mult timp, fiindcă unul dintre băieții mei s-a ridicat în picioare și a venit spre mine. Pentru un moment am crezut ca l-am dezamăgit atât de tare încât dorește să plece fără să mai discutăm nimic, dar nu era așa; el venea înspre mine, și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat și mi-a soptit la ureche – am simțit că din toata inima – un ,,Te iubesc tată” cum nu l-am mai simțit niciodata pâna atunci.
Au urmat și ceilalți, care au procedat tot la fel. A fost pentru prima data, dupa multi ani, când am simțit că inima începe să se mai liniștească. Timpul a trecut, și în toată perioada care urmat, până în prezent, familia mea a dat dovadă de o dragoste ieșită din comun față de mine, lucru care m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă să îți mărturisești păcatele, chiar dacă uneori o faci că n-ai avut incotro.
Vazind cât de bine mi-a prins aceasta mărturisire față de familia mea, și gândindu-mă cât de aproape este venirea Domnului, m-am gândit să fac și pasul doi, trimițând această mărturie către dumneavoastră, chiar dacă deocamdată sub anonimat. Vă rog să mă ajutați în rugăciune, să pot face și următorul pas, și să pot să fac publică această mărturisire, pentru a putea să-mi câștig deplin liniștea sufletească, pentru a-l aștepta pe Domnul Isus să vină fără nici o emoție, ci dimpotrivă plin de bucurie.
Am ales blogul dumneavoastră pentru a posta această mărturisire, în primul rând datorită faptului că pe 3 dintre membrii bordului acestei misiuni îi cunosc și sunt convins că mă vor ajuta în rugăciuni sincere pentru eliberarea mea de frică, pentru a putea face și pasul următor, în drumul meu spre eliberare deplină.
În al doilea rând, am văzut că misiunea Family to Family se ocupă de recuperarea celor mai de jos persoane (chiar și criminali), și știu că numai oamenii care îi iubesc pe cei păcătoși cu o inimă plină de dragoste, pot să facă ceea ce faceti voi.
Mulțumesc anticipat pentru faptul că îmi veți publica această mărturisire și pentru că mă veți purta în rugăciunile dumneavoastră.
Cu deosebită considerație,
Pastor, X.

Mărturia unui fost securist - torționar al creștinilor sub comunism

Mărturia unui fost persecutor al creștinilor...
S-a convertit în urma vindecării miraculoase a fiicei lui pentru care s-a rugat unul dintre creștinii pe care îi persecuta.
Văzut pe danutm.wordpress.com

Comunicatul Pastorului Cristian Barbosu pentru a explica retragerea din Uniunea Baptistă


Azi am primit un email de la Cristi la care era atașat comunicatul de mai jos. 
Când satan e deranjat de un conducător creștin cea mai eficientă metodă de a lupta împotriva lui sunt întotdeauna creștinii ”bine intenționați” și preocupați de ”puritatea” propriilor tradiții.
Cristi îmi e drag și îl repect pentru pasiunea lui pentru nemântuiții din România și pentru curajul care îl are de a fi loial principiilor scripturii chiar cu prețul expunerii la presiunea masivă a tradiției denominaționale.
Haideți să îl susținem în rugăciune în aceste zile dificile pentru el, familia și lucrarea lui!
Dumnezeu încă are planuri cu tine, Cristi în România! 
Nu descuraja! 
Dumnezeu e adăpostul tău și sprijinitorul tău. Un ajutor care nu lipsește - cu siguranță - nici în aceste clipe din viața ta!
Încurajează-te și îmbărbătează-te! Nu te teme! El e cu tine! El e Dumnezeul tău!

Aici este comunicatul:

COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU


Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.


ANUNTUL & MOTIVATIA

Acum cateva zile mi-am dat demisia din functia de pastor al bisericii Metanoia Arad si m-am retras ca membru al bisericii. Totodata, m-am retras si din Uniunea Baptista din Romania. Am facut-o pentru a nu angaja biserica locala intr-un conflict care i-ar fi produs multe rani; am facut-o in baza convingerii mele biblice ca in biserica lui Hristos, avem o alta misiune cu mult mai nobila decat aceia de a lupta cu fratii nostri cand e vorba de diferente in convingeri si pareri, si mai ales sa apelam la metode neprincipiale sau nebiblice pentru a ne atinge scopul. Eu cred ca avem un singur Adversar si acela este Satan, nu fratii nostri, iar metodele folosite in conflictele dintre noi trebuie sa fie cele scripturale. Cand am vazut si am simtit ca se trece de aceasta limita, am ales sa ma retrag si impreuna cu mine s-a retras si fratele pastor Raul Todinca si intreg comitetul cu exceptia unei singure persoane.


CAUZELE

Cauza principala a retragerii mele din biserica a fost determinata de subiectul si motivul conducerii bisericii. Subiectul – fiindca pe aceasta tema am avut multe multe dezbateri cu fratii din vechea conducere a bisericii, discutii care s-au rezumat la diferente de convingeri: eu si o parte a comitetului considerand ca argumentele biblice cele mai solide sustin conducerea prin presbiteri, pe cand un alt grup din conducerea bisericii sustineau congregationalismul ca model de conducere. Evident o incompatibilitate si totodata o alegere pe care biserica trebuia sa o faca. Motivul – dorinta unora din conducerea bisericii de a-si implementa propria viziune, din pacate prin anumite metode discutabile dpdv biblic si moral.




ISTORIA

Aceste diferente am dorit sa le solutionam in mod legal si principial in cadrul bisericii. Am croit astfel un model de conducere prin presbiteri care era compatibil cu Statutul UBR, o noua directie, cu o noua echipa. Le-am supus toate votului bisericii, in 3 Adunari Generale consecutive, in care fratii au avut libertatea de a-si exprima convingerile si contra-argumentele, si de fiecare data biserica a sustinut viziunea si a votat pozitiv. In schimb grupul de lideri care nu au fost de acord cu aceasta directie si-a dat demisia si a inceput sa actioneze in opozitie influentand timp de cateva luni de zile grupurile lor mici producand dezbinare. Au ajuns sa mearga din casa in casa si sa convoace o alta AG in care au revocat hotararile celorlalte 3 AG schimband modelul si conducerea bisericii. Din pacate acest ultim demers l-au facut printr-o campanie masiva de discreditare morala si spirituala a persoanei si lucrarii mele folosind minciuni, distorsionari si manipulari de adevar, fara a ma fi contactat sau confruntat personal (Mat 18), ci acuzandu-ma public in AG din 9 februarie 2013. Aceste proceduri au determinat retragerea mea si a comitetului.


LEGATURA CU HARVEST

Acuzele lor au atins si parteneriatul bisericii noastre cu Harvest Bible Chapel pe care l-au revocat in urma unor discredintari masive la adresa pastorului James MacDonald preluate de pe pagini web calomniatoare la adresa lui. Aici ma simt obligat sa specific cateva lucruri. Precizez ca unele dintre ele au fost create si sustinute specific pentru a-l discredita pe fr. James si a distruge lucrarea bisericii Harvest, un concept care nu este nou avand in vedere aceleasi tactici si experiente prin care si Bill Hybels, Rick Warren, Billy Graham si chiar John MacArthur au trecut cu cativa ani in urma. Un asemenea grup format din fosti presbiteri si membri care fie au fost indepartati din biserica Harvest, fie au avut probleme cu acea biserica, s-au coalizat si au inceput sa sustina demersurile acestui website improscand cu minciuni, exagerari si distorsionari de adevar lucrarea fr James si persoana lui. Mentionez ca pentru fiecare acuzatie scrisa pe acel website sau adusa de catre membrii bisericii noastre, am cercetat si intrebat in mod personal, direct si specific pe presbiterii de la Harvest si chiar si pe fr James, confruntandu-i cu aceste lucruri potrivit lui Mat 18. In urma dovezilor culese de mine, am ajuns la concluzia ca este un complot foarte bine regizat in a distorsiona adevarul si a distruge aceasta lucrare.

Doresc sa precizez insa, ca Harvest, la fel ca orice alta instituie umana nu este perfecta. Desi sunt parte din Harvest Bible Fellowship, am diferente fata de ei si nu sunt de acord cu anumite alegeri pe care fr James le-a facut. Cu toate acestea, am incredere in ei si in chemarea lui Dumnezeu clar evidentiata prin lucrarea lor. Nu am facut-o pentru banii lor fiindca nu sunt angajatul lor si nici nu sunt subordonat lor, ci am acelasi statut ca oricare alt plantator de biserici din Harvest Bible Fellowship. Sunt salariatul bisericii din Romania si daca am primit fonduri din partea bisericii Harvest acestea au fost limitate si special destinate lucrarii, evidentiate intr-un sistem clar de dare de socoteala. Dintotdeauna am avut o colaborare sanatoasa cu ei, si am apreciat pretul pe care il platesc pentru a chema bisericile evanghelice americane la o orientare verticala, inspre Dumnezeu, si nu inspre metodele si spiritul acestei lumi. De aceea am ales sa-i apar, asa cum as fi ales sa apar pe orice pastor din Romania daca as fi stiut ca este acuzat pe nedrept. Precizez deasemenea ca acuzatorii lor, fie din America, fie din Romania, nu i-au contactat, nu i-au confruntat potrivit lui Mat 18, desi cei de la Harvest au incercat sa faca pasi inspre unii dintre ei, fiind insa respinsi – ceea ce imi spune multe. Multele acuzatiile aduse in cadrul bisericii noastre au fost culese de pe paginile web ale impotrivitorilor lor ceea ce nu este corect – e ca si cum ai vrea sa obtii informatii despre poporul evreu intrebandu-l pe Haman.

Ma bucur insa ca institutii importante precum Moody Bible Institute au cercetat situatia si au inteles complotul pus la cale si au ales sa sustina in continuare lucrarea fr pastor James si a bisericii Harvest. Saptamanile trecute fr James a predicat de la acelasi amvon la una dintre cele mai prestigioase conferinte din SUA (Founders Week), alaturi de predicatori cu o reputatie deosebita precum Lutzer, MacArthur, David Plat, Tony Evans, care nu ar fi acceptat sa fie pusi in aceasta postura daca ar fi avut banuieli cu privire la fr James. Mentionez deasemenea ca nici una din cele cateva sute de statii de radio nu l-au suspendat pe fr James si nici un membru din stafful bisericii Harvest (aproape 400) si nici o biserica din cele aproape 100, nu s-au retras din octombrie incoace, in urma acestor atacuri abundente. Oare de ce? Fiindca cei care verifica sursele, stiiu clar cine sunt cei care ataca si care sunt motivele lor.

Acelasi scenariu, la o scara mai mica mi s-a intamplat si mie. De aceea am hotarat sa ma retrag. Nu am facut-o din lasitate sau culpabilitate, ci pur simplu nu am vrut sa ma angajez in acest stil de lupta pe care il dezaprob, si i-am lasat pe fratii mei sa isi implementeze propria viziune, nedorind sa fiu un obstacol in calea lor.



VERIFICAREA ADEVARULUI

Daca am un indemn serios pentru cei care veti citi acest comunicat, este acesta: verificati informatiile calomniatoare care se scriu despre pastori sau biserici, chiar daca cei care la propaga sustin ca au surse credibile. De aceea, cei care aveti neclaritati, intrebari sau framantari, ma puteti contacta personal si in spiritul lui Mat 18 voi incerca sa va raspund. Nu uitati ca in Prov 18:17 Scriptura ne arata cum sa abordam acest gen de situatii, ascultand ambele parti si abia mai apoi tragand concluziile. Va multumesc celor care deja ati facut-o si n-ati ezitat sa ma contactati personal. Neverificarea informatiilor poate pune pe cineva in postura de a promova sau accepta minciunile sau distorsionarile transmise si de a se face, astfel, partas pacatelor altora.

Pe de alta parte, asa cum hermeneutica biblica ne invata, autorul textului si intentia lui sunt cruciale in interpretarea unui mesaj. Va rog sa nu neglijati sursele originale ale informatiilor transmise, fiindca veti vedea ca aveti de-a face cu oameni care si-au facut ca tinta in viata, defaimarea lucratorilor si a bisericilor. Autorul blogului „ioan8.wordpress.com” este unul dintre ei. Pe acest blog m-a atacat inca de anul trecut, datorita atitudinii mele impotriva legalismului si datorita implicarii si colaborarii mele cu unele lucrari pe care dansul le respinge precum BIG Impact sau GLS, si a opiniei fata de unii lucratori precum Bill Hybels, Rick Warren sau Billy Graham – pe care ii considera de-a dreptul eretici. Acum, in situatia de fata, o face din nou, primind munitie proaspata de la unii dintre membrii impotrivitori din Metanoia care au inceput sa ma acuze folosind aceleasi tactici ca si el. Nu ma mir de abordarea asta, fiindca in primavara anului trecut, cand am fost atacat pe acest blog, desi am incercat, in spiritul lui Mat 18, sa-i indemn la dialog si la clarificarea tuturor aspectelor in discutie, autorul mi-a transmis ca nu considera ca pasajul acesta (Matei 18) mi se potriveste, fiindca el este adresat credinciosilor, pe cand eu sunt atat de cazut incat nu ma mai considera „frate” (adica credincios). No comment.


IN LOC DE EPILOG

Dragi mei, fiecare dintre dumneavoastra aveti dreptul sa alegeti ce credeti in aceasta situatie. Eu nu o sa ma lupt sa va conving ca am dreptate, sau sa intru in luptele celor care-mi sunt adversari acum. Principiile biblice nu-mi permit, fiindca stiu ca adevarul si timpul merg mana in mana si Dumnezeu va scoate la iveala la timpul Lui, adevarul. Il las pe El sa ma apere. Eu am constiinta impacata si nu am nici o indoiala legata de chemarea mea sau atitudinea mea inaintea Lui. Platesc un pret, indur multe, sunt ranit din greu si eu si familia mea, am pierdut o lucrare in care am investit atatia ani prin atatea lupte, dar am credinta ca Domnul va continua ceea ce a inceput, de aceea merg inainte. La momentul potrivit veti auzi in ce fel ma va calauzi Domnul si ce am sa fac.

Ceea ce este sigur pentru acum, este ca voi continua lucrarea in Romania – desi sincer, am fost ispitit sa plec si sa las totul dupa atatia ani de impotriviri – dar simt ca Domnul are inca planuri cu mine si lucrarea Lui de dragul generatiei contemporane din tara noastra.  Cred ca legalismul trebuie indepartat din bisericile si din sufletele noastre si ma bucur sa vad ca tot mai multi pastori inteleg lucrul acesta. Eu sunt convins ca Biblia sustine unitatea in diversitate si nu uniformitatea prin conformism. Cred deasemenea ca anumite garduri dintre baptisti si penticostali trebuie sa se darame, fiindca Duhul Sfant nu sta in extreme sau in colivie. Darurile si manifestarile Duhului Sfant exista, lupta spirituala e reala si n-o putem ignora. Consider ca modelul congregationalist este deficitar atat dpdv biblic cat si pragmatic, desi in unele bisericii episcopalianismul domina sub eticheta congregationalismului – dar cred ca reminescentele autoritarianismului din epoca trecuta cat si reactiile la traumele produse atunci, trebuie vindecate si conducerea bisericii re-evaluata prin prisma biblica. Sabloanele croite in traditionalism, care emancipeaza forma in detrimentul functiei trebuie schimbate. Mandatul nostru este de a iesi in lume si a o castiga pentru Hristos, nu de a ne inchide in enclavele noastre evanghelice, ingustand noi Calea si dand mai multa importanta Mishnelor noastre denominationale si nu textului biblic. Pretul pe care il platesc astazi, se datoreaza si acestor lucruri in care cred din toata inima. Dumnezeu sa dea intelepciune liderilor nostri evanghelici in aceasta perioada de criza si curaj pastorilor si lucratorilor care incearca sa gaseasca solutii biblice si relevante platind un pret pentru aceasta.

Cat despre mine, voi merge inainte incercand sa nu fiu o pricina de poticnire nimanui si de aceea am hotarat sa ma retrag si din Uniunea Baptista. Ii iubesc pe fratii mei, am avut o colaborare frumoasa cu multi dintre ei, imi pare rau ca a trebuit sa ajung sa iau aceasta hotarare, dar trebuie sa fiu sincer si sa va marturisesc ca am avut si multe presiuni din partea unora. De aceea, in dorinta mea de a-mi continua cu integritate lucrarea concentrandu-mi energia inspre a cladi si nu a ma apara mereu sau negocia compromisuri la nivel de convingeri si principii, am ales acest cadru neutru, iesit de sub vreo umbrela denominationala. De ani de zile anumiti pastori cu influenta atat in conducerea Uniunii cat si a Comunitatii de Arad au incercat sa-mi discrediteze lucrarea sau sa o boicoteze. Chemarea mea nu este sa ma lupt cu ei ci cu dusmanii Evangheliei. Am apreciat insa colaborarea deosebita pe care am avut-o cu multi pastori baptisti si penticostali si tin sa le multumesc sperand ca vom continua sa luptam impreuna pentru largirea Imparatiei Sale. Recunosc ca sunt imperfect, ca am facut greseli si ca mi-am asumat riscuri in dorinta sincera de a ajuta, partial, cat de putin, lucrarea din Romania, dar chiar daca astazi sunt ranit, nu voi ceda fiindca nu am nici o indoiala vis-a-vis de chemarea Lui pentru viata mea si de ceea ce ar mai putea face el cu mine, asa zdrobit cum sunt, si de acum inainte. De aceea raman deschis colaborarii cu orice pastor, lucrator sau biserica care inca mai au incredere in ce fac. Deasemenea respect cugetul celor care la acest moment nu mai au libertatea de a colabora cu mine din pricina celor intamplate.

Dumnezeu este judecatorul meu si El la vremea Lui va judeca. Eu ii binecuvantez pe fratii mei care au ramas in Metanoia si le doresc propasire in lucrare, la fel cum ii binecuvantez pe fratii din Uniunea Baptista multumindu-i Lui pentru ani frumosi de colaborare, iar pe cei care imi vor raul, fie intentionat sau involuntar, ii las pe mana Domnului, rugandu-l sa se indure de ei, sa le lumineze mintea si sa le calauzeasca inima spre lucruri care sunt de zidit nu de daramant, facandu-i pescari si nu vanatori de oameni.

Daca prin viata sau lucrarea mea am produs probleme sau am ranit pe cineva, imi cer iertare. Daca prin cele scrise am fost neclar sau nu am raspuns framantarilor unora dintre voi, sunt dispus sa discut cu orisicine ma va contacta, in spiritul biblic si in limita moralitatii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti, fie prieteni, fie dusmani, si El sa ne invete sa ducem lupta cea buna, alegandu-ne cu intelepciune bataliile!

Cristian Barbosu

Arad, 17 februarie, 2013


luni, 11 februarie 2013

Thoughts Out There by Ed: Should We Train People to Share Jesus?

An article from Ed Waken worth sharing...

Should We Train People to Share Jesus?

A few days ago, I responded to the following tweet by @seventy8prod...

“If your church was putting together a digital evangelism training (sharing God online), what would need to be part of the "rules" to do it?”

Here is my response...

“Rule 1 Listen to Jesus & repeat what He says (Eph. 6:19-20).The more we train in evang. the less people evang.” @edwaken

My tweet was retweeted and a conversation began between myself and two guys I’ve never met in person.  I love social media.  Much can be lost in translation when you only have 140 characters to communicate profound ideas.  I’m certain I totally missed what @seventy8prod was asking.  In our 140 character conversations, I committed myself to writing a blog post to explain my understanding of the role of training in evangelism.

Defining Evangelism
Evangelism: simply stated, evangelism is sharing good news.  Most Christians would say that they do not have the gift of evangelism or that they are not evangelists.  When I hear this I strongly disagree with them.  Everyone does evangelism for many things in their life.  When we get excited about a good restaurant, we begin to tell people we know about the food, the service, the menu and the staff of this new restaurant.  We might even write a short a review or rate this restaurant on various restaurant review sites.  In essence, we become an evangelist (sharing the good news) about our new restaurant find.  Evangelism is nothing more than telling people about the good news of life in Jesus.  Every believer is to be an evangelizer for the good news of Jesus Christ (Matt. 28:19-20, John 20:21, Acts 1:8, Col. 4:5-6 etc).

Methods
Everyone has methods when it comes to evangelism.  The question is should we be teaching methods and/or training people in evangelistic methodologies?  I would say that it is fine to teach or train people in evangelistic methods...BUT...only if they first understand Jesus’ methods.  Once this is understood, you may find you don’t need or want to teach other methods.  Let me as briefly as possible unpack what I mean.

Paul had a method of going into synagogues to preach but that doesn’t mean that this method should be imitated or transferred.  In today’s world, imitating Paul’s method would be equivalent to going into Kingdom Halls or Mormon Stakes upon entering a city to begin a dialogue.  It may work for some, but it should not be prescribed as the ‘must use’ method or the method endorsed by the apostle Paul.

The world's systems need methods to produce products or to perfect techniques.  Spiritual tasks take on a different set of needs that have more to do with dependence, trust and weakness rather than control, consistency and production.  When the disciples or a church try to apply enterprising techniques, we lose the flavor and excitement of the adventure and mystery that is meant to be experienced by following the Holy Spirit.

Jesus’ went about proclaiming the Kingdom of God (Luke 4:18) but he seemed to do it differently all the time.  His approach with his disciples was different than he used with Nicodemus (John 3) or with the rich young ruler (Matt. 19), the woman at the well (John 4) or even the man born blind (John 9).

Here is what I believe Jesus’ secret was.  He adjusted the message (the approach) to every person based upon what He heard from the Father (John 5:19-20).  We then learn from the pen of Paul, that this is exactly what we are to be doing as well (1 Cor. 2:10-16, Eph. 6:18-19).  In fact, Jesus taught his disciples that when we find ourselves in situations where the good news of Jesus can be shared, that God will actually give us the exact right words at the exact right time to have God’s exact right response for that interaction (Matt 10:18-20, Mark 13:9-11, Luke 21:12-15, Eph. 6:18-19).

No one has to train people how to share positive news about their good restaurant experience.  It flows from their mouth naturally when the opportunity presents itself.  Imagine actually engineering a course on how to tell people about good restaurant experiences.  We really don’t need such a course.

As people begin to understand the Biblical promises about sharing faith in Jesus (see verses cited above), I believe there is less need to train people.  As people believe that Jesus will actually give them the right words at the right time to meet the need of the hearer, it will bring freedom to their souls and cause their ear to be more in tune with what Jesus will be saying to them.  When this basic principle is embraced, training people with the right order of truths to get a person to make a decision (training how to share your faith) begins to pale.

Training Often Equals Less Sharing
While I am not against training people with methods to share truth about Jesus, when we begin with this sort of training we often handcuff them (unintentionally) to the method(s) we present.  These methods will always be artificial for most people.  While most methods offer solid truth of the Gospel and are well intended to get people motivated and equipped to share Jesus with others, they are simply too complicated and experience teaches us that most will abandon the method at some point.  Even evangelistic systems that claim to be simple are often too complicated for many.  When we train people in the or a ‘way’ to share their faith it can communicate that if you don’t do it right it won’t work or may lead people astray.  When you lay the foundation of freedom to listen and follow Jesus’ whispers in your heart, then methods can be added and viewed as a tools to be used when lead by the Spirit.

This is getting long for a blog post so I’ll end it here.  We have not even touched what success in evangelism looks like or what our role and God’s role are in evangelism or even how to know we are hearing from God.  Let’s tackle those topics another day.

You can listen to a bit more about my thoughts on evangelism by clicking HERE.

I would love to hear what you think.  Leave a comment below and let's have a dialogue.

The article was rebloged from here:

Thoughts Out There by Ed: Should We Train People to Share Jesus?: A few days ago, I responded to the following tweet by @seventy8prod... “If your church was putting together a digital evangelism training ...

luni, 4 februarie 2013

Iadul sau cerul din noi înșine - Împăratul în standby?


”Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ”
În cer e armonie perfectă, înțelegere și afecțiune incandescentă, dragoste creativă, plăcere de nedescris, sarcinile sunt bune, perfecte și se îndeplinesc cu bucurie, rapid, cu ușurință și cu recunoștință...
Dacă în mine însumi nu e cer, dacă în tine nu e cer...
Dacă în famila mea, în a ta, nu e cer...
Dacă în relațiile mele și în responsabilitățile mele și ale tale nu e cer...
E semn...
Că încă
Împăratul nu e lăsat să conducă ...
și că ceea ce egoul meu și al tău vrea e încă mai important decât ce vrea Cel care știe mai bine și ne vrea mai binele!
Doamne vreau mai mult cer în mine. Vreau mai mult din Tine în mine!
Ai milă, deschide-mi ochii, deschide-ne ochii să ne pocăim, să renunțăm la ideea că suntem mai deștepți ca tine... m-am săturat de atâta iad pe care îl produc cu propriile gânduri, limbă și acțiuni...
Vreau mai mult cer, pentru mine și pentru cei care mă înconjoară!
tu?


joi, 31 ianuarie 2013

Fișa postului urmașilor lui Isus




Matei 4:19  El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.” 
  1. pescari de oameni devin doar cei ce merg după El în mod constant...
  2. nu poți să zici că vii după Isus și nu devi pescar de oameni... dacă nu devi pescar de oameni probabil că nu pe Isus îl urmezi, ci pe tot pe tine însuți
  3. Isus era în căutare de urmași care să ducă apoi mai departe Evanghelia... nu doar urmași, ci urmași care să dea mai departe!
  4. Isus spune de la început care e fișa postului celor care îl urmează: ”pescari de oameni”. E parte a pachetului relației cu El, a urmării Lui, e inseparabil de chemarea și misiunea Lui!
    1. dacă nimeni nu ți-a spus că asta e chemarea ta până acum, îmi pare rău, dar asta e realitatea! Îl mai vrei pe Isus sau te mai gândești?
    2. dacă ar exista doar consumatori ai lui Isus și nu oameni care se dăruiesc Lui pentru a da mai departe, mișcarea lui Isus mai devreme sau mai târziu ar dispărea!
    3. atenție la ce spunem încă de la început oamenilor despre Isus! Printre multe altele care le spunem la început ar trebui să fie  și faptul că Isus fiind singura soluție pentru o umanitate împlinită ne cere să vestim această  soluție imediat ce am experimentat-o prietenilor noștrii și să îi aducem și pe aceștia la Isus!




Igiena inimii - Isus vorbind despre detoxifiere și vitalitate!


Cui nu îi place să îi meargă bine?
Creștinilor (cei care îl urmează pe Isus și nu pe ei înșiși) le place binele.
Cu toții știm însă că de multe ori binele ca și vitalitate în relația cu Domnul, nu e acompaniat întotdeauna de vreme bună și în celelalte domenii: sănătate, abundență materială, armonie relațională.
Mai specific, uneori tocmai căutarea exagerată a binelui în celelalte domenii tinde (din cauza slăbiciunii noastre inerente) să ne năruiască vitalitatea în relația cu Domnul.
Luca 21:34  ”Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”
Suntem iubiți și acceptați fără vreun merit sau contribuție din partea noastră înaintea lui Dumnezeu prin simplul fapt că am decis să îl urmăm pe Isus și să acceptăm ceea ce ne mântuie de păcatul nostru : moartea și învierea Lui!
Dar avem un spirit viu și plin de energie față de El în condițiile în care inima noastră nu produce toxine care pângăresc relația de zi cu zi cu Tăticul nostru.
Când inima mea e îngreunată (înșelată, confuză, trasă în jos) mă mișc în relația cu Dumnezeu ca și când aș merge la drum lung cu o greutate total nefolositoare al cărei singur rol e să mă încurce, să mă obosească suplimentar, să îmi consume energia vitală.
Cum ne batem singuri cuie în relația cu Domnul?
Cum ne lipsim singuri de binecuvântarea unui spirit viu și prezent în relația cu El?
Extrăgându-ne mângâierea de sine în primul rând din mâncare sau alte plăceri și nu din El.
Urcându-ne la volanul vieții noastre și sperând ca prin îngrijorare, control și manipulare să fim noi cei care dictăm circumstanțele vieții noastre și punându-L pe Domnul în scaunul din dreapta ca și copilot.
Dorind mai mult o imagine bună în fața oamenilor (importanță) decât înaintea lui Dumnezeu.
Considerându-ne mai deștepți în CUM ne asigurăm siguranța materială, decât CUM ne spune Dumnezeu să o facem.
Soluția:
Luca 21:36  Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”
Simplă:
1.     Veghere: Aducerea aminte constantă a faptului că deși suntem iubiți, suntem inerent corupți și că deși ne dorim să nu fim deranjați în lenea noastră spirituală, nimeni nu va scoate în locul nostru buruienile din inima noastră. Buruienile pe care le seamănă constant firea noastră egoistă, sistemul de valori al lumii și satan și cei ai lui. Adică să fim violenți cu egolatria noastră!
2.     Rugăciune constantă, când avem și când nu avem chef. Căutarea constantă a feței Lui. Dialogul cu El, nu doar cu noi înșine.
Isus care e cel mai mare învățător cu privire la harul lui Dumnezeu, ne asigură că putem fi iubiți ai Lui, dar îngreunați și total deconectați de la identitatea, scopul și sarcinile noastre ca și creștini și de la realitatea războiului nevăzut și a rolului nostru în el.
Suntem iubiți, dar există o diviziune a muncii. Dumnezeu ne dă har, ne iubește, ne dă acces nelimitat la El, dar nu va face munca de veghere și rugăciune în locul nostru.
Dacă simți cuiele în talpa pantofilor tăi. Nu mai filosofa despre rostul și sursa lor. Scoate-le!
Fă-ți partea!
Umblă în victorie cu Domnul!