Un pastor mărturisește relația cu securitatea...

Am văzut pe blogul lui Vasilică Croitor, Răscumpărarea memoriei, un link înspre mărturia unui pastor colaborator cu securitatea:
http://family2fam.wordpress.com/2013/02/07/marturisirea-unui-pastor-in-legatura-cu-colaborarea-cu-securitatea/

Aici e mărturia:

Sunt pastoru X, (încă activ) și doresc să vă mărturisesc faptul că de mult timp, am ceva care mă apasă greu pe suflet. Această povară a devenit aproape de nesuportat, odată cu apariția cărțiiRăscumpararea Memoriei, carte care a provocat atât la nivel individual, cât și colectiv (multe familii și chiar biserici întregi) multe bănuieli și suspiciuni.

În perioada imediat următoare apariției cărții, oricine era parcă suspect și numele fiecarui pastor putea fi auzit în comentarii și discuții, mai ales al celor care au fost absolvenți ai Seminarului Teologic Penticostal de la București. Cu toate că numele meu n-a fost menționat în Răscumpararea Memoriei, simțem cumva că oamenii își pun unele întrebări privitor la trecutul meu. Începusem să mă gândesc serios cât de departe se va ajunge, și dacă ceea ce mulți au făcut cu zeci de ani în urmă va fi dat pe față. Conștiința începuse să mă mustre ca niciodată și începusem să-mi pierd somnul și liniștea sufletească. Totul a devenit și mai greu de suportat și spaima m-a cuprins la cote nemaisimțite de mine pâna atunci, în momentul în care vicepreședintele N.G. a fost confruntat și dat pe față.

Dar totul a ajuns la apogeu, în ziua în care copiii mei care de-acum sunt destul de maturi, și-au făcut curaj și m-au rugat să stau de vorbă cu ei, fiindcă doresc să discute ceva foarte serios cu mine. Mai erau câteva ore pâna să mă întâlnesc cu ei. Fiindcă tema cărții Răscumpararea Memoriei – Cultul Penticostal în perioada comunistă era un subiect la ordinea zilei, nu mi-a fost foarte greu să-mi dau seama despre ce doresc copiii mei să povestească cu mine. Am început să transpir din senin și am încercat să mă gândesc la o scuză pentru a putea amâna acel moment. De fapt, era vorba de un moment al adevărului.

În sfârșit, timpul a trecut și întâlnirea a avut loc. Ne-am așezat la masă, ne-am uitat unii la alții de parca eram un grup de străini, nu din aceeași familie, și parcă nici unul dintre noi nu avea curajul să înceapă discuția. Se crease o situație deja penibilă, când dintr-o dată, feciorul cel mai mare a spart gheața și a început să vorbească; “Știi tata, toată lumea vorbește despre o carte aparută, Răscumpărarea Memoriei, care deconspiră pe toți păstorii din Cultul Penticostal care au fost colaboratori ai securității. Noi nu dorim să fim puși în situația de-a afla din cărți depre trecutul tău și ne-am gândit să anticipăm și să te întrebăm dacă există motive să avem emoții în ceea ce te privește pe tine, în această problemă.”

De ceea ce-mi era așa de teama, se pare că nu scăpasem, iar acum trebuia să răspund. O tăcere de mormânt s-a așternut la masa noastră, iar cu cât raspunsul meu întârzia să apară, cu atât citeam pe fața copiilor mei o întristare combinată cu uimire, care mă speria de moarte. Îmi dădeam seama că ei așteptau un răspuns rapid și clar (NU!), iar eu nu puteam să dau acel răspuns. Cu ochii plini de lacrimi, cu un efort ieșit din comun, am început să vorbesc și să dau copiilor mei răspunsul, nu neaparat cel așteptat de ei, dar răspunsul adevărat. Și le-am spus cama așa;

“Dragi mei, mi-ar place sa va dau un raspuns scurt si clar, dar din pacate raspunsul meu va fi clar, dar nu scurt.
Era iarnă, afară ningea cu fulgi mari, când un telefon (cel mai nenorocit telefon primit vreodată) a sunat și persoana care suna m-a provocat la o întâlnire secretă. Am accepat, fiindcă nu puteam altfel; cel care m-a sunat era un tovarăș de la securitate.

Ne-am întâlnit undeva la un subsol, unde am petrecut mai multe ore. Acest domn a fost foarte direct și clar: “Dacă dorești o carieră în domeniul pastorației și vrei să-ți finalizezi școala, tu trebuie să dai o declarație. Nu este mare lucru, dar așa am procedat și procedăm cu toți cei care doresc să devină pastori. Să știi că nu ești nici primul, nici ultimul. Eu o să-ți dictez ce să scrii, iar la urmă doar o semnezi, și vei putea să-ți vezi mai departe de cariera ta.”

Totul suna atât de simplu și banal, încât am început să scriu ceea ce mi se spunea. Totul a durat destul de mult, datorită deselor mele ezitări, fiindcă tot ce mi se dicta să scriu mi se părea împotriva princiipiilor biblice pe care eu încercam să le trăiesc. De fiecare dată cel care-mi dicta mă încuraja spunându-mi că totul va fi bine, iar eu voi putea să ajung să practic ceea ce-mi plăcea în viață. Cea mai mare incurajare o constituia faptul că toți cei care au ajuns în aceaste slujbe au facut acest lucru, fapt pe care cel care îmi dicta, îl repeta  tot mereu. După un timp de aproximativ 2-3 ore, (nu mai știu exact fiindcă nu aveam ceas la mine), mi-a zis că am terminat și singurul lucru care mai trebuie făcut este să semnez, după care sunt liber.

M-am uitat la acest tovarăș, după care l-am rugat să-mi acorde timpul necesar să mai citesc odata ce-am scris. Am început să citesc, iar la un moment dat m-am speriat de cele scrise, am început să plâng și i-am spus pe un ton categoric, ca nu voi semna această scrisoare, indiferent dacă voi ajunge vreodata pastor, sau nu. Am plecat rapid din acea încapere, fără să semnez, dar înainte să mă depărtez destul de acest tovarăș, am reușit să îl aud spunând urmatorul lucru: Chiar dacă nu ai semnat, tot ceea ce este scris, a fost scris de tine și poate fi folosit și fără semnătura ta. Trebuie să vă mărturisec, dragii mei, faptul că acele cuvinte m-au urmărit toți acești ani și am fost de multe ori santajat cu acea scrisoare. Vreau să vă spun că n-am făcut nici un rău mare vreunui frate sau coleg, dar inima mi-a fost totdeuna neliniștită.”

Tăcerea a pus din nou stăpânire peste noi toți, dar nu pentru mult timp, fiindcă unul dintre băieții mei s-a ridicat în picioare și a venit spre mine. Pentru un moment am crezut ca l-am dezamăgit atât de tare încât dorește să plece fără să mai discutăm nimic, dar nu era așa; el venea înspre mine, și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat și mi-a soptit la ureche – am simțit că din toata inima – un ,,Te iubesc tată” cum nu l-am mai simțit niciodata pâna atunci.

Au urmat și ceilalți, care au procedat tot la fel. A fost pentru prima data, dupa multi ani, când am simțit că inima începe să se mai liniștească. Timpul a trecut, și în toată perioada care urmat, până în prezent, familia mea a dat dovadă de o dragoste ieșită din comun față de mine, lucru care m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă să îți mărturisești păcatele, chiar dacă uneori o faci că n-ai avut incotro.

Vazind cât de bine mi-a prins aceasta mărturisire față de familia mea, și gândindu-mă cât de aproape este venirea Domnului, m-am gândit să fac și pasul doi, trimițând această mărturie către dumneavoastră, chiar dacă deocamdată sub anonimat. Vă rog să mă ajutați în rugăciune, să pot face și următorul pas, și să pot să fac publică această mărturisire, pentru a putea să-mi câștig deplin liniștea sufletească, pentru a-l aștepta pe Domnul Isus să vină fără nici o emoție, ci dimpotrivă plin de bucurie.

Am ales blogul dumneavoastră pentru a posta această mărturisire, în primul rând datorită faptului că pe 3 dintre membrii bordului acestei misiuni îi cunosc și sunt convins că mă vor ajuta în rugăciuni sincere pentru eliberarea mea de frică, pentru a putea face și pasul următor, în drumul meu spre eliberare deplină.

În al doilea rând, am văzut că misiunea Family to Family se ocupă de recuperarea celor mai de jos persoane (chiar și criminali), și știu că numai oamenii care îi iubesc pe cei păcătoși cu o inimă plină de dragoste, pot să facă ceea ce faceti voi.

Mulțumesc anticipat pentru faptul că îmi veți publica această mărturisire și pentru că mă veți purta în rugăciunile dumneavoastră.

Cu deosebită considerație,

Pastor, X.

Mărturia unui fost securist - torționar al creștinilor sub comunism

Mărturia unui fost persecutor al creștinilor...

S-a convertit în urma vindecării miraculoase a fiicei lui pentru care s-a rugat unul dintre creștinii pe care îi persecuta.

Văzut pe danutm.wordpress.com

Comunicatul Pastorului Cristian Barbosu pentru a explica retragerea din Uniunea Baptistă

Azi am primit un email de la Cristi la care era atașat comunicatul de mai jos. 

Când satan e deranjat de un conducător creștin cea mai eficientă metodă de a lupta împotriva lui sunt întotdeauna creștinii ”bine intenționați” și preocupați de ”puritatea” propriilor tradiții.

Cristi îmi e drag și îl repect pentru pasiunea lui pentru nemântuiții din România și pentru curajul care îl are de a fi loial principiilor scripturii chiar cu prețul expunerii la presiunea masivă a tradiției denominaționale.

Haideți să îl susținem în rugăciune în aceste zile dificile pentru el, familia și lucrarea lui!

Dumnezeu încă are planuri cu tine, Cristi în România! 

Nu descuraja! 

Dumnezeu e adăpostul tău și sprijinitorul tău. Un ajutor care nu lipsește - cu siguranță - nici în aceste clipe din viața ta!

Încurajează-te și îmbărbătează-te! Nu te teme! El e cu tine! El e Dumnezeul tău!

Aici este comunicatul:

COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

ANUNTUL & MOTIVATIA

Acum cateva zile mi-am dat demisia din functia de pastor al bisericii Metanoia Arad si m-am retras ca membru al bisericii. Totodata, m-am retras si din Uniunea Baptista din Romania. Am facut-o pentru a nu angaja biserica locala intr-un conflict care i-ar fi produs multe rani; am facut-o in baza convingerii mele biblice ca in biserica lui Hristos, avem o alta misiune cu mult mai nobila decat aceia de a lupta cu fratii nostri cand e vorba de diferente in convingeri si pareri, si mai ales sa apelam la metode neprincipiale sau nebiblice pentru a ne atinge scopul. Eu cred ca avem un singur Adversar si acela este Satan, nu fratii nostri, iar metodele folosite in conflictele dintre noi trebuie sa fie cele scripturale. Cand am vazut si am simtit ca se trece de aceasta limita, am ales sa ma retrag si impreuna cu mine s-a retras si fratele pastor Raul Todinca si intreg comitetul cu exceptia unei singure persoane.

CAUZELE

Cauza principala a retragerii mele din biserica a fost determinata de subiectul si motivul conducerii bisericii. Subiectul – fiindca pe aceasta tema am avut multe multe dezbateri cu fratii din vechea conducere a bisericii, discutii care s-au rezumat la diferente de convingeri: eu si o parte a comitetului considerand ca argumentele biblice cele mai solide sustin conducerea prin presbiteri, pe cand un alt grup din conducerea bisericii sustineau congregationalismul ca model de conducere. Evident o incompatibilitate si totodata o alegere pe care biserica trebuia sa o faca. Motivul – dorinta unora din conducerea bisericii de a-si implementa propria viziune, din pacate prin anumite metode discutabile dpdv biblic si moral.

ISTORIA

Aceste diferente am dorit sa le solutionam in mod legal si principial in cadrul bisericii. Am croit astfel un model de conducere prin presbiteri care era compatibil cu Statutul UBR, o noua directie, cu o noua echipa. Le-am supus toate votului bisericii, in 3 Adunari Generale consecutive, in care fratii au avut libertatea de a-si exprima convingerile si contra-argumentele, si de fiecare data biserica a sustinut viziunea si a votat pozitiv. In schimb grupul de lideri care nu au fost de acord cu aceasta directie si-a dat demisia si a inceput sa actioneze in opozitie influentand timp de cateva luni de zile grupurile lor mici producand dezbinare. Au ajuns sa mearga din casa in casa si sa convoace o alta AG in care au revocat hotararile celorlalte 3 AG schimband modelul si conducerea bisericii. Din pacate acest ultim demers l-au facut printr-o campanie masiva de discreditare morala si spirituala a persoanei si lucrarii mele folosind minciuni, distorsionari si manipulari de adevar, fara a ma fi contactat sau confruntat personal (Mat 18), ci acuzandu-ma public in AG din 9 februarie 2013. Aceste proceduri au determinat retragerea mea si a comitetului.

LEGATURA CU HARVEST

Acuzele lor au atins si parteneriatul bisericii noastre cu Harvest Bible Chapel pe care l-au revocat in urma unor discredintari masive la adresa pastorului James MacDonald preluate de pe pagini web calomniatoare la adresa lui. Aici ma simt obligat sa specific cateva lucruri. Precizez ca unele dintre ele au fost create si sustinute specific pentru a-l discredita pe fr. James si a distruge lucrarea bisericii Harvest, un concept care nu este nou avand in vedere aceleasi tactici si experiente prin care si Bill Hybels, Rick Warren, Billy Graham si chiar John MacArthur au trecut cu cativa ani in urma. Un asemenea grup format din fosti presbiteri si membri care fie au fost indepartati din biserica Harvest, fie au avut probleme cu acea biserica, s-au coalizat si au inceput sa sustina demersurile acestui website improscand cu minciuni, exagerari si distorsionari de adevar lucrarea fr James si persoana lui. Mentionez ca pentru fiecare acuzatie scrisa pe acel website sau adusa de catre membrii bisericii noastre, am cercetat si intrebat in mod personal, direct si specific pe presbiterii de la Harvest si chiar si pe fr James, confruntandu-i cu aceste lucruri potrivit lui Mat 18. In urma dovezilor culese de mine, am ajuns la concluzia ca este un complot foarte bine regizat in a distorsiona adevarul si a distruge aceasta lucrare.

Doresc sa precizez insa, ca Harvest, la fel ca orice alta instituie umana nu este perfecta. Desi sunt parte din Harvest Bible Fellowship, am diferente fata de ei si nu sunt de acord cu anumite alegeri pe care fr James le-a facut. Cu toate acestea, am incredere in ei si in chemarea lui Dumnezeu clar evidentiata prin lucrarea lor. Nu am facut-o pentru banii lor fiindca nu sunt angajatul lor si nici nu sunt subordonat lor, ci am acelasi statut ca oricare alt plantator de biserici din Harvest Bible Fellowship. Sunt salariatul bisericii din Romania si daca am primit fonduri din partea bisericii Harvest acestea au fost limitate si special destinate lucrarii, evidentiate intr-un sistem clar de dare de socoteala. Dintotdeauna am avut o colaborare sanatoasa cu ei, si am apreciat pretul pe care il platesc pentru a chema bisericile evanghelice americane la o orientare verticala, inspre Dumnezeu, si nu inspre metodele si spiritul acestei lumi. De aceea am ales sa-i apar, asa cum as fi ales sa apar pe orice pastor din Romania daca as fi stiut ca este acuzat pe nedrept. Precizez deasemenea ca acuzatorii lor, fie din America, fie din Romania, nu i-au contactat, nu i-au confruntat potrivit lui Mat 18, desi cei de la Harvest au incercat sa faca pasi inspre unii dintre ei, fiind insa respinsi – ceea ce imi spune multe. Multele acuzatiile aduse in cadrul bisericii noastre au fost culese de pe paginile web ale impotrivitorilor lor ceea ce nu este corect – e ca si cum ai vrea sa obtii informatii despre poporul evreu intrebandu-l pe Haman.

Ma bucur insa ca institutii importante precum Moody Bible Institute au cercetat situatia si au inteles complotul pus la cale si au ales sa sustina in continuare lucrarea fr pastor James si a bisericii Harvest. Saptamanile trecute fr James a predicat de la acelasi amvon la una dintre cele mai prestigioase conferinte din SUA (Founders Week), alaturi de predicatori cu o reputatie deosebita precum Lutzer, MacArthur, David Plat, Tony Evans, care nu ar fi acceptat sa fie pusi in aceasta postura daca ar fi avut banuieli cu privire la fr James. Mentionez deasemenea ca nici una din cele cateva sute de statii de radio nu l-au suspendat pe fr James si nici un membru din stafful bisericii Harvest (aproape 400) si nici o biserica din cele aproape 100, nu s-au retras din octombrie incoace, in urma acestor atacuri abundente. Oare de ce? Fiindca cei care verifica sursele, stiiu clar cine sunt cei care ataca si care sunt motivele lor.

Acelasi scenariu, la o scara mai mica mi s-a intamplat si mie. De aceea am hotarat sa ma retrag. Nu am facut-o din lasitate sau culpabilitate, ci pur simplu nu am vrut sa ma angajez in acest stil de lupta pe care il dezaprob, si i-am lasat pe fratii mei sa isi implementeze propria viziune, nedorind sa fiu un obstacol in calea lor.

VERIFICAREA ADEVARULUI

Daca am un indemn serios pentru cei care veti citi acest comunicat, este acesta: verificati informatiile calomniatoare care se scriu despre pastori sau biserici, chiar daca cei care la propaga sustin ca au surse credibile. De aceea, cei care aveti neclaritati, intrebari sau framantari, ma puteti contacta personal si in spiritul lui Mat 18 voi incerca sa va raspund. Nu uitati ca in Prov 18:17 Scriptura ne arata cum sa abordam acest gen de situatii, ascultand ambele parti si abia mai apoi tragand concluziile. Va multumesc celor care deja ati facut-o si n-ati ezitat sa ma contactati personal. Neverificarea informatiilor poate pune pe cineva in postura de a promova sau accepta minciunile sau distorsionarile transmise si de a se face, astfel, partas pacatelor altora.

Pe de alta parte, asa cum hermeneutica biblica ne invata, autorul textului si intentia lui sunt cruciale in interpretarea unui mesaj. Va rog sa nu neglijati sursele originale ale informatiilor transmise, fiindca veti vedea ca aveti de-a face cu oameni care si-au facut ca tinta in viata, defaimarea lucratorilor si a bisericilor. Autorul blogului „ioan8.wordpress.com” este unul dintre ei. Pe acest blog m-a atacat inca de anul trecut, datorita atitudinii mele impotriva legalismului si datorita implicarii si colaborarii mele cu unele lucrari pe care dansul le respinge precum BIG Impact sau GLS, si a opiniei fata de unii lucratori precum Bill Hybels, Rick Warren sau Billy Graham – pe care ii considera de-a dreptul eretici. Acum, in situatia de fata, o face din nou, primind munitie proaspata de la unii dintre membrii impotrivitori din Metanoia care au inceput sa ma acuze folosind aceleasi tactici ca si el. Nu ma mir de abordarea asta, fiindca in primavara anului trecut, cand am fost atacat pe acest blog, desi am incercat, in spiritul lui Mat 18, sa-i indemn la dialog si la clarificarea tuturor aspectelor in discutie, autorul mi-a transmis ca nu considera ca pasajul acesta (Matei 18) mi se potriveste, fiindca el este adresat credinciosilor, pe cand eu sunt atat de cazut incat nu ma mai considera „frate” (adica credincios). No comment.

IN LOC DE EPILOG

Dragi mei, fiecare dintre dumneavoastra aveti dreptul sa alegeti ce credeti in aceasta situatie. Eu nu o sa ma lupt sa va conving ca am dreptate, sau sa intru in luptele celor care-mi sunt adversari acum. Principiile biblice nu-mi permit, fiindca stiu ca adevarul si timpul merg mana in mana si Dumnezeu va scoate la iveala la timpul Lui, adevarul. Il las pe El sa ma apere. Eu am constiinta impacata si nu am nici o indoiala legata de chemarea mea sau atitudinea mea inaintea Lui. Platesc un pret, indur multe, sunt ranit din greu si eu si familia mea, am pierdut o lucrare in care am investit atatia ani prin atatea lupte, dar am credinta ca Domnul va continua ceea ce a inceput, de aceea merg inainte. La momentul potrivit veti auzi in ce fel ma va calauzi Domnul si ce am sa fac.

Ceea ce este sigur pentru acum, este ca voi continua lucrarea in Romania – desi sincer, am fost ispitit sa plec si sa las totul dupa atatia ani de impotriviri – dar simt ca Domnul are inca planuri cu mine si lucrarea Lui de dragul generatiei contemporane din tara noastra.  Cred ca legalismul trebuie indepartat din bisericile si din sufletele noastre si ma bucur sa vad ca tot mai multi pastori inteleg lucrul acesta. Eu sunt convins ca Biblia sustine unitatea in diversitate si nu uniformitatea prin conformism. Cred deasemenea ca anumite garduri dintre baptisti si penticostali trebuie sa se darame, fiindca Duhul Sfant nu sta in extreme sau in colivie. Darurile si manifestarile Duhului Sfant exista, lupta spirituala e reala si n-o putem ignora. Consider ca modelul congregationalist este deficitar atat dpdv biblic cat si pragmatic, desi in unele bisericii episcopalianismul domina sub eticheta congregationalismului – dar cred ca reminescentele autoritarianismului din epoca trecuta cat si reactiile la traumele produse atunci, trebuie vindecate si conducerea bisericii re-evaluata prin prisma biblica. Sabloanele croite in traditionalism, care emancipeaza forma in detrimentul functiei trebuie schimbate. Mandatul nostru este de a iesi in lume si a o castiga pentru Hristos, nu de a ne inchide in enclavele noastre evanghelice, ingustand noi Calea si dand mai multa importanta Mishnelor noastre denominationale si nu textului biblic. Pretul pe care il platesc astazi, se datoreaza si acestor lucruri in care cred din toata inima. Dumnezeu sa dea intelepciune liderilor nostri evanghelici in aceasta perioada de criza si curaj pastorilor si lucratorilor care incearca sa gaseasca solutii biblice si relevante platind un pret pentru aceasta.

Cat despre mine, voi merge inainte incercand sa nu fiu o pricina de poticnire nimanui si de aceea am hotarat sa ma retrag si din Uniunea Baptista. Ii iubesc pe fratii mei, am avut o colaborare frumoasa cu multi dintre ei, imi pare rau ca a trebuit sa ajung sa iau aceasta hotarare, dar trebuie sa fiu sincer si sa va marturisesc ca am avut si multe presiuni din partea unora. De aceea, in dorinta mea de a-mi continua cu integritate lucrarea concentrandu-mi energia inspre a cladi si nu a ma apara mereu sau negocia compromisuri la nivel de convingeri si principii, am ales acest cadru neutru, iesit de sub vreo umbrela denominationala. De ani de zile anumiti pastori cu influenta atat in conducerea Uniunii cat si a Comunitatii de Arad au incercat sa-mi discrediteze lucrarea sau sa o boicoteze. Chemarea mea nu este sa ma lupt cu ei ci cu dusmanii Evangheliei. Am apreciat insa colaborarea deosebita pe care am avut-o cu multi pastori baptisti si penticostali si tin sa le multumesc sperand ca vom continua sa luptam impreuna pentru largirea Imparatiei Sale. Recunosc ca sunt imperfect, ca am facut greseli si ca mi-am asumat riscuri in dorinta sincera de a ajuta, partial, cat de putin, lucrarea din Romania, dar chiar daca astazi sunt ranit, nu voi ceda fiindca nu am nici o indoiala vis-a-vis de chemarea Lui pentru viata mea si de ceea ce ar mai putea face el cu mine, asa zdrobit cum sunt, si de acum inainte. De aceea raman deschis colaborarii cu orice pastor, lucrator sau biserica care inca mai au incredere in ce fac. Deasemenea respect cugetul celor care la acest moment nu mai au libertatea de a colabora cu mine din pricina celor intamplate.

Dumnezeu este judecatorul meu si El la vremea Lui va judeca. Eu ii binecuvantez pe fratii mei care au ramas in Metanoia si le doresc propasire in lucrare, la fel cum ii binecuvantez pe fratii din Uniunea Baptista multumindu-i Lui pentru ani frumosi de colaborare, iar pe cei care imi vor raul, fie intentionat sau involuntar, ii las pe mana Domnului, rugandu-l sa se indure de ei, sa le lumineze mintea si sa le calauzeasca inima spre lucruri care sunt de zidit nu de daramant, facandu-i pescari si nu vanatori de oameni.

Daca prin viata sau lucrarea mea am produs probleme sau am ranit pe cineva, imi cer iertare. Daca prin cele scrise am fost neclar sau nu am raspuns framantarilor unora dintre voi, sunt dispus sa discut cu orisicine ma va contacta, in spiritul biblic si in limita moralitatii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti, fie prieteni, fie dusmani, si El sa ne invete sa ducem lupta cea buna, alegandu-ne cu intelepciune bataliile!

Cristian Barbosu

Arad, 17 februarie, 2013

Thoughts Out There by Ed: Should We Train People to Share Jesus?

An article from Ed Waken worth sharing...

Should We Train People to Share Jesus?

A few days ago, I responded to the following tweet by @seventy8prod...

“If your church was putting together a digital evangelism training (sharing God online), what would need to be part of the "rules" to do it?”

Here is my response...

“Rule 1 Listen to Jesus & repeat what He says (Eph. 6:19-20).The more we train in evang. the less people evang.” @edwaken

My tweet was retweeted and a conversation began between myself and two guys I’ve never met in person.  I love social media.  Much can be lost in translation when you only have 140 characters to communicate profound ideas.  I’m certain I totally missed what @seventy8prod was asking.  In our 140 character conversations, I committed myself to writing a blog post to explain my understanding of the role of training in evangelism.

Defining Evangelism
Evangelism: simply stated, evangelism is sharing good news.  Most Christians would say that they do not have the gift of evangelism or that they are not evangelists.  When I hear this I strongly disagree with them.  Everyone does evangelism for many things in their life.  When we get excited about a good restaurant, we begin to tell people we know about the food, the service, the menu and the staff of this new restaurant.  We might even write a short a review or rate this restaurant on various restaurant review sites.  In essence, we become an evangelist (sharing the good news) about our new restaurant find.  Evangelism is nothing more than telling people about the good news of life in Jesus.  Every believer is to be an evangelizer for the good news of Jesus Christ (Matt. 28:19-20, John 20:21, Acts 1:8, Col. 4:5-6 etc).

Methods
Everyone has methods when it comes to evangelism.  The question is should we be teaching methods and/or training people in evangelistic methodologies?  I would say that it is fine to teach or train people in evangelistic methods...BUT...only if they first understand Jesus’ methods.  Once this is understood, you may find you don’t need or want to teach other methods.  Let me as briefly as possible unpack what I mean.

Paul had a method of going into synagogues to preach but that doesn’t mean that this method should be imitated or transferred.  In today’s world, imitating Paul’s method would be equivalent to going into Kingdom Halls or Mormon Stakes upon entering a city to begin a dialogue.  It may work for some, but it should not be prescribed as the ‘must use’ method or the method endorsed by the apostle Paul.

The world's systems need methods to produce products or to perfect techniques.  Spiritual tasks take on a different set of needs that have more to do with dependence, trust and weakness rather than control, consistency and production.  When the disciples or a church try to apply enterprising techniques, we lose the flavor and excitement of the adventure and mystery that is meant to be experienced by following the Holy Spirit.

Jesus’ went about proclaiming the Kingdom of God (Luke 4:18) but he seemed to do it differently all the time.  His approach with his disciples was different than he used with Nicodemus (John 3) or with the rich young ruler (Matt. 19), the woman at the well (John 4) or even the man born blind (John 9).

Here is what I believe Jesus’ secret was.  He adjusted the message (the approach) to every person based upon what He heard from the Father (John 5:19-20).  We then learn from the pen of Paul, that this is exactly what we are to be doing as well (1 Cor. 2:10-16, Eph. 6:18-19).  In fact, Jesus taught his disciples that when we find ourselves in situations where the good news of Jesus can be shared, that God will actually give us the exact right words at the exact right time to have God’s exact right response for that interaction (Matt 10:18-20, Mark 13:9-11, Luke 21:12-15, Eph. 6:18-19).

No one has to train people how to share positive news about their good restaurant experience.  It flows from their mouth naturally when the opportunity presents itself.  Imagine actually engineering a course on how to tell people about good restaurant experiences.  We really don’t need such a course.

As people begin to understand the Biblical promises about sharing faith in Jesus (see verses cited above), I believe there is less need to train people.  As people believe that Jesus will actually give them the right words at the right time to meet the need of the hearer, it will bring freedom to their souls and cause their ear to be more in tune with what Jesus will be saying to them.  When this basic principle is embraced, training people with the right order of truths to get a person to make a decision (training how to share your faith) begins to pale.

Training Often Equals Less Sharing
While I am not against training people with methods to share truth about Jesus, when we begin with this sort of training we often handcuff them (unintentionally) to the method(s) we present.  These methods will always be artificial for most people.  While most methods offer solid truth of the Gospel and are well intended to get people motivated and equipped to share Jesus with others, they are simply too complicated and experience teaches us that most will abandon the method at some point.  Even evangelistic systems that claim to be simple are often too complicated for many.  When we train people in the or a ‘way’ to share their faith it can communicate that if you don’t do it right it won’t work or may lead people astray.  When you lay the foundation of freedom to listen and follow Jesus’ whispers in your heart, then methods can be added and viewed as a tools to be used when lead by the Spirit.

This is getting long for a blog post so I’ll end it here.  We have not even touched what success in evangelism looks like or what our role and God’s role are in evangelism or even how to know we are hearing from God.  Let’s tackle those topics another day.

You can listen to a bit more about my thoughts on evangelism by clicking HERE.

I would love to hear what you think.  Leave a comment below and let's have a dialogue.

The article was rebloged from here:

Thoughts Out There by Ed: Should We Train People to Share Jesus?: A few days ago, I responded to the following tweet by @seventy8prod... “If your church was putting together a digital evangelism training ...

Pe aripile bârfei...

Ce ziceți?

Iadul sau cerul din noi înșine - Împăratul în standby?

”Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ”

În cer e armonie perfectă, înțelegere și afecțiune incandescentă, dragoste creativă, plăcere de nedescris, sarcinile sunt bune, perfecte și se îndeplinesc cu bucurie, rapid, cu ușurință și cu recunoștință...

Dacă în mine însumi nu e cer, dacă în tine nu e cer...

Dacă în famila mea, în a ta, nu e cer...

Dacă în relațiile mele și în responsabilitățile mele și ale tale nu e cer...

E semn...

Că încă

Împăratul nu e lăsat să conducă ...

și că ceea ce egoul meu și al tău vrea e încă mai important decât ce vrea Cel care știe mai bine și ne vrea mai binele!

Doamne vreau mai mult cer în mine. Vreau mai mult din Tine în mine!

Ai milă, deschide-mi ochii, deschide-ne ochii să ne pocăim, să renunțăm la ideea că suntem mai deștepți ca tine... m-am săturat de atâta iad pe care îl produc cu propriile gânduri, limbă și acțiuni...

Vreau mai mult cer, pentru mine și pentru cei care mă înconjoară!

tu?