Iadul sau cerul din noi înșine - Împăratul în standby?

”Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ”

În cer e armonie perfectă, înțelegere și afecțiune incandescentă, dragoste creativă, plăcere de nedescris, sarcinile sunt bune, perfecte și se îndeplinesc cu bucurie, rapid, cu ușurință și cu recunoștință...

Dacă în mine însumi nu e cer, dacă în tine nu e cer...

Dacă în famila mea, în a ta, nu e cer...

Dacă în relațiile mele și în responsabilitățile mele și ale tale nu e cer...

E semn...

Că încă

Împăratul nu e lăsat să conducă ...

și că ceea ce egoul meu și al tău vrea e încă mai important decât ce vrea Cel care știe mai bine și ne vrea mai binele!

Doamne vreau mai mult cer în mine. Vreau mai mult din Tine în mine!

Ai milă, deschide-mi ochii, deschide-ne ochii să ne pocăim, să renunțăm la ideea că suntem mai deștepți ca tine... m-am săturat de atâta iad pe care îl produc cu propriile gânduri, limbă și acțiuni...

Vreau mai mult cer, pentru mine și pentru cei care mă înconjoară!

tu?

Igiena inimii - Isus vorbind despre detoxifiere și vitalitate!

Cui nu îi place să îi meargă bine?

Creștinilor (cei care îl urmează pe Isus și nu pe ei înșiși) le place binele.

Cu toții știm însă că de multe ori binele ca și vitalitate în relația cu Domnul, nu e acompaniat întotdeauna de vreme bună și în celelalte domenii: sănătate, abundență materială, armonie relațională.

Mai specific, uneori tocmai căutarea exagerată a binelui în celelalte domenii tinde (din cauza slăbiciunii noastre inerente) să ne năruiască vitalitatea în relația cu Domnul.

Luca 21:34  ”Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Suntem iubiți și acceptați fără vreun merit sau contribuție din partea noastră înaintea lui Dumnezeu prin simplul fapt că am decis să îl urmăm pe Isus și să acceptăm ceea ce ne mântuie de păcatul nostru : moartea și învierea Lui!

Dar avem un spirit viu și plin de energie față de El în condițiile în care inima noastră nu produce toxine care pângăresc relația de zi cu zi cu Tăticul nostru.

Când inima mea e îngreunată (înșelată, confuză, trasă în jos) mă mișc în relația cu Dumnezeu ca și când aș merge la drum lung cu o greutate total nefolositoare al cărei singur rol e să mă încurce, să mă obosească suplimentar, să îmi consume energia vitală.

Cum ne batem singuri cuie în relația cu Domnul?

Cum ne lipsim singuri de binecuvântarea unui spirit viu și prezent în relația cu El?

Extrăgându-ne mângâierea de sine în primul rând din mâncare sau alte plăceri și nu din El.

Urcându-ne la volanul vieții noastre și sperând ca prin îngrijorare, control și manipulare să fim noi cei care dictăm circumstanțele vieții noastre și punându-L pe Domnul în scaunul din dreapta ca și copilot.

Dorind mai mult o imagine bună în fața oamenilor (importanță) decât înaintea lui Dumnezeu.

Considerându-ne mai deștepți în CUM ne asigurăm siguranța materială, decât CUM ne spune Dumnezeu să o facem.

Soluția:

Luca 21:36  Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

Simplă:

1.     Veghere: Aducerea aminte constantă a faptului că deși suntem iubiți, suntem inerent corupți și că deși ne dorim să nu fim deranjați în lenea noastră spirituală, nimeni nu va scoate în locul nostru buruienile din inima noastră. Buruienile pe care le seamănă constant firea noastră egoistă, sistemul de valori al lumii și satan și cei ai lui. Adică să fim violenți cu egolatria noastră!

2.     Rugăciune constantă, când avem și când nu avem chef. Căutarea constantă a feței Lui. Dialogul cu El, nu doar cu noi înșine.

Isus care e cel mai mare învățător cu privire la harul lui Dumnezeu, ne asigură că putem fi iubiți ai Lui, dar îngreunați și total deconectați de la identitatea, scopul și sarcinile noastre ca și creștini și de la realitatea războiului nevăzut și a rolului nostru în el.

Suntem iubiți, dar există o diviziune a muncii. Dumnezeu ne dă har, ne iubește, ne dă acces nelimitat la El, dar nu va face munca de veghere și rugăciune în locul nostru.

Dacă simți cuiele în talpa pantofilor tăi. Nu mai filosofa despre rostul și sursa lor. Scoate-le!

Fă-ți partea!

Umblă în victorie cu Domnul!

Rugăciunea credinței: când rugăciunea trece de plafon!

Viața mea de rugăciune e de multe ori apatică. Din când în când simt câte o adiere de încredere și entuziasm când îmi aduc aminte că Dumnezeu vrea să mă rog și vrea să mă rog cu credință și încredere. David Yonggi Cho e unul dintre contemporanii noștrii care a experimentat abundent comunicarea cu încredere cu Tăticul. În cartea lui ”A patra dimensiune” descrie cei patru pași ai rugăciunii credinței:

1.                   Fixează-ți un obiectiv clar

Care este viziunea pe care Duhul Sfânt a pus-o în inima ta? Credința este substanța lucrurilor sperate. Lucruri clare, specifice. Credința e specifică, rugăciunea trebuie să fie specifică. Credința e răspunsul la Cuvântul lui Dumnezeu. Este o revendicare a promisiunilor ferme ale lui Dumnezeu.

Scrie în detaliu care e viziunea pe care a pus-o Dumnezeu în inima ta pentru tine, cei din jur, orașul tău, etc.

2.                   Lasă-te mistuit de o dorință arzătoare

Marcu 11:24  ”De aceea vă spun că, orice lucru ”îl doriți”(KJV), cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” Care e pasiunea ta? Isus întreabă de multe ori: ”Ce vrei să îți fac?” Dorința se poate naște fie din nevoie, fie din pasiune. Roagă-te cu o dorință arzătoare pentru a vedea împlinită viziunea pe care El a pus-o în inima ta!

3.                   Cere certitudine

Roagă-te continuu până simți în duhul tău confirmarea că nu mai e necesar să te rogi. În duhul tău mai devreme sau mai târziu vei simți certitudinea faptului că lucrul cerut e deja al tău. 1 Ioan 5:14 -15  ”Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.”

4.                   Vorbește cuvântul credinței

Marcu 11.23 ”Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” În momentul în care știm în duhul nostru prin credință că am primit lucrul cerut, trebuie să poruncim împlinirea acelui lucru. Cu voce tare. Hristos s-a rugat, poruncind: ”Vezi”, ”ridică-ți patul și umblă”, ”fii vindecat”. El e Dumnezeu, noi nu suntem și noi nu creăm realitate, dar când știm în duhul nostru că am primit acel lucru îi vestim prin credință în lumea exterioară îndeplinirea.

Poate vă ajută și pe voi să conștientizați cele patru etape ale rugăciunii credinței și să le folosiți. Mă rog să experimentăm cât mai des comunicarea cu încredere cu Cel care ne iubește.

În această generație materialistă, sictirită, letargică și plictisită avem nevoie să îl experimentăm pe Dumnezeu cu putere și să vedem semnele și minunile care să ateste pentru cei din jur prezența unei alte Împărății și al unui alt Împărat care e mai puternic și mai împlinitor pentru inima omenească decât toate simbolurile idolatre ale societății de consum înaintea cărora ne proșternem cu venerație în fiecare zi.

fișierul din post:  http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rossakiewicz_Prayer.jpg  

  

De ce ne e greu să ne rugăm? Când trecutul și lenea noastră ne despart de Dumnezeu

De ce nu ajungem să ne rugăm? De ce pare așa greu?

Orice prietenie necesită timp și comunicare. De ce ne e ușor să fim prieteni cu lumea și nu cu Dumnezeu? Poate și pentru că nu comunicăm cu Dumnezeu. De ce nu comunicăm cu El? De ce simțim că e greu să o facem?

Mike Bickle – un om care de 35 de ani se roagă în medie 3 ore pe zi, prezintă trei motive practice care ne determină să nu ne rugăm:

(1) Nu ne rugăm pentru că avem o imagine greșită despre Dumnezeu: Cum să faci conversație și să fii relaxat în prezența cuiva despre care crezi că e nervos, iritat, irascibil, perfecționist și vânător de greșeli? Părinții și educatorii, prietenii și colegii care au fost figuri de autoritate în viața noastră ne-au produs răni. Avem tendința să proiectăm imaginea de persoană abuzivă, bătăuș sau șmecher violent și manipulativ a unora dintre figurile de autoritate din trecutul nostru asupra lui Dumnezeu.

Ce e de făcut?

Să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ni-l descopere pe Isus și pe Dumnezeu Tatăl așa cum e El. Să lăsăm adevărata imagine a lui Dumnezeu care e Isus să corecteze imaginile greșite asupra autorității pe care trecutul nostru ni le furnizează.

Să ne aducem aminte că Dumnezeu e ca Isus. Cine l-a văzut pe Isus l-a văzut pe Tatăl. Isus e imaginea dragostei cu sacrificiu de sine pentru binele, restaurarea, și ridicarea altora. Isus afirmă valoarea noastră inestimabilă. Isus e afectiv, puternic, iubitor, drept, înțelept, în căutare iubitoare a celor ce se recunosc pierduți, morți, cu greșeli și imperfecți.

(2) Nu ne rugăm pentru că nu ne planificăm și nu blocăm un timp concret și măsurabil în programul nostru. Pentru unii planificarea timpului cu Dumnezeu sună a legalism. A planifica însă e doar înțelepciune. Nimeni nu lovește ținta dacă nu merge pe poligonul de tir. Poți să nu îți planifici acest timp în programul tău și peste 1-2-3 ani vei fi la fel de inconsecvent în rugăciune ca și până acum. Planifică-ți timpul de rugăciune și te vei ruga. Cel puțin o vei face cu mult mai mult decât atunci când lași rugăciunea la voia întâmplării.

(3)Nu ne rugăm pentru că nu știm pentru ce să ne rugăm. AMMC. Țineți minte acest acronim. A = adorare: adoră-l pe Dumnezeu pentru ce și cum e El. M= mulțumire. Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru orice lucru pozitiv din viața ta și a altora. M = mărturisire. Mărturisește-ți orice păcate pe care le-ai săvârșit împotriva lui Dumnezeu, a ta însuți, a celor din jur. C = cerere. Cere-i lui Dumnezeu ce crezi că ai nevoie și crezi că au nevoie cei din jur. Cu cât petreci mai mult timp în A și primul M, ai senzația că al doilea M și C-ul se rezolvă de la sine.

Cere: roadele Duhului pentru tine și pentru alții, daruri spirituale pentru tine și pentru alții și înțelepciune pentru tine și pentru alții. Fă o listă cu nume și cu situații pentru care să te rogi.

Cineva spunea: multă rugăciune = multă putere, puțină rugăciune = puțină putere, lipsa rugăciunii = lipsa puterii. Mă rog să ne schimbe Domnul ordinea plăcerilor noastre. Să ne placă mai mult de El decât de orice altceva.

Mă rog să realizăm câtă putere avem la dispoziție și să ne fie Domnul așa de drag încât permanent în timpul zilei să fim atenți la prezența Sa și să petrecem mult timp intenționat la o tacla cu El.

Pentru cei ce vreți ceva mai profund, aici: http://mikebickle.org/resources/resource/7?return_url=http%3A%2F%2Fmikebickle.org%2Fresources%2Fseries%2Fsacred-charge-seven-commitments-of-a-forerunner

Imaginea din post luată de aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8f/Duerer-Prayer.jpg

Păgânismul rugăciunilor noastre - rugăciunea hocus pocus și dumnezeul moș crăciun

Isus a zis și a făcut doar ce îl vedea pe Tatăl făcând. Și așa cum L-a trimis pe El Tatăl, așa ne-a trimis și El pe noi. Adică să trăim făcând și spunând doar ce îl percepem pe Tăticul făcând și spunând.

Printre altele genul de rugăciune ”neîncetată” prescrisă de Pavel ar trebui să ne asigure și nouă vederea și auzirea Tatălui în toate detaliile vieții.

Altfel spus: o viață de intimitate, de relaxare, de liniște, de așteptare senină a vocii tandre sau care cutremură universul a Tatălui sau a Fiului.

Rugăciunea domnească și Rugăciunea din Ghețimani ca și tipar pentru rugăciunea creștinului nu sunt niciuna sofisticări carismatice și proclamări ale ”cuvântului credinței”, nici aplicarea gândirii pozitive, nici impunerea voii noastre asupra lui Dumnezeu.

Rugăcinea păgână constă în înduplecarea zeității prin îndeplinirea corectă a ritualului cerut de aceasta pentru a obține bunăvoința ei în domeniul în pe care petentul îl dorește rezolvat. Sănătate, partener de viață, familie, bogăție, putere, succes, plăcere.

Esența rugăciunii hristice e aceasta: ”facă-se voia Ta, vie Împărăția Ta”. Suntem chemați să aducem tot ce ne frământă și ne doare sau ne bucură deschis înaintea Tăticului. (Filipeni 4.6) Dar suntem chemați să îl lăsăm pe El să fie Dumnezeu și să nu îl accesorizăm pe El dorințelor noastre.

Spune-i Domnului tot ce crezi, speri, dorești, tânjești. Îți va face bine. Plânge, bucură-te, urlă în prezența lui. Iov, Moise, David, Isus, Pavel, toți și-au ”vărsat” sufletul înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi, și strigăte mari... dar în final și-au recunoscut statutul de creatură care are încredere în înțelepciunea și bunătatea infinită al lui Dumnezeu.

Așa că rugăciunea adevărat hristică este cea care prin cuvinte sau poate doar prin atitudine spune întotdeauna: ”totuși nu voia mea, ci voia Ta să se facă”

Cei ce doriți să-l ascultați pe Driscoll discutând în detaliu rugăciunea creștină vedeți aici: http://marshill.com/media/pray-like-jesus/the-gethsemane-prayer