Legământul Legii și cel al Harului – mic ghid de utilizare!

Exod 19:5  Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;

Exod 19:6  Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.”

Matei 5:13  Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.

Matei 5:14  Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă.

Matei 5:15  Şi oamenii n'aprind lumina ca s'o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

Matei 5:16  Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Ce e la fel?

1. Ambele categorii de oameni care intră în legământ cu Dumnezeu devin reprezentanți (preoți) ai Lui pentru ceilați oameni.
2. Reprezentanții (preoții) nu trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru Cel care i-a desemnat ca și ambasadori.
3. Eficiența reprezentării și sub vechiul legământ și sub cel nou este dată de ascultarea reprezentanților: ”dacă veți asculta”, ”dacă veți păzi”/ ”dacă sarea își pierde gustul”, ”să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor” – prin ”fapte bune”.

Ce e diferit?

1. În legământul legii: oamenii devin ai lui Dumnezeu ”dacă” ascultă și ”dacă” păzesc. În legământul harului: noi suntem sarea pământului și lumina lumii, nu prin ascultarea noastră, ci prin Hristos.

Concluzie:

Există o diferență infinită din a-ți extrage identitatea din ce faci, sau din ce s-a făcut pentru tine!

În Vechiul Legămând facem pentru a deveni, pentru a aparține!

Deci identitatea persoanei se formează prin meritele personale!

În Noul Legământ facem pentru că suntem!

Identitatea persoanei este formată și dăruită de Dumnezeu fără vreun merit personal!

În ambele legăminte menirea noastră de reprezentanți se exprimă prin fapte concrete de ascultare. Fapte zilnice, ritmice, constante, mărunte sau excepționale care să demonstreze caracterul jertfitor al Celui care ne trimite să-L reprezentăm.

Dacă nu ne trăim menirea în Noul Legământ, suntem paradoxal, iubiți pentru că ce suntem, suntem prin har, dar devenim inutili, nefolositori, buni de nimic, buni doar de gunoi (de aruncat) pentru că nu vrem să ascultăm și să-L reprezentăm pe El, ci reprezentăm tot egoul și interesele noastre.

Aceasta este tragedia trăirii sub har: primim nemeritat har, dar ne încăpățânăm să nu învățăm stilul de viață al harului: Refuzăm să dăm harul mai departe făcând bine celor ce ne fac rău, adică celor care nu îl merită!

Haideți să facem ceea ce suntem: să fim agenți ai harului și bunătății (ai sării și luminii) între și pentru oamenii stricați (sarea) și între și pentru oamenii întunericului (lumina)!

Cum ne nenorocim singuri familiile: dezastrul criticii și al sarcasmului!

Efeseni 4:29  Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Cuvintele noastre ar trebui să dea har celor din jurul nostru. Și eu uit cel mai des să dau har celor din familia mea! Tu?

Harul este expresia prețuirii pentru o persoană. A prețui, a acorda valoare inestimabilă unei persoane este esența dragostei după model Hristic.

Harul de asemnea înseamnă nu a tolera răul care ți se face, ci a-l anula prin facere de bine. De obicei manifestăm har când ne purtăm exact opus față de tratamentul negativ la care suntem supuși. Exemplu: se strigă la noi, noi apreciem și vorbim tandru. Suntem catalogați și jigniți, noi afirmăm lucrurile pozitive și apreciem persoana care ne face rău.

7% din comunicare este verbală. Deci, harul se dă doar în proporție de 7% prin CE spunem, și în 93% prin CUM spunem lucrul respectiv. TONUL și decibelii și starea din noi e mai importantă decât cuvintele.

Psihologii spun că cineva își va dori să stea și să se bucure de o relație, dacă în relația respectivă procentul de apreciere și mângâiere e de 8 ori mai mare decât cel de critică și obiecții.

Dacă relația ta cu oricare persoană nu se încadrează în acest procent de afirmare – critică, persoana nu își va dori o relație cu tine.

Vrei să ai relații pozitive? Ai grijă să menții procentul pozitiv. Dacă nu, nu-i acuza pe cei care te evită.
Și de ce să ni-i îndepărtăm pe cei care îi dorim de fapt să ne fie cei mai apropiați? Soțul? Copiii?

Cum să dăm har prin vorbire?

Niciodată nu asasina persoana. Asasinatul se face prin judecăți exprimate prin etichete. Exemplu: minicinosule, leneșule, prostule. Etichetele niciodată nu sunt adevărate: ele nu comunică TOT adevărul despre persoana respectivă. Persoana respectivă are valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu și în mod sigur spune ȘI adevărul, are momente când e harnic sau inteligent... deci etichetele NU sunt adevărate.

Etichetele NU sunt iubitoare: nu afirmă niciodată valoarea inestimabilă a persoanei. Nu transmit valoarea care se așteaptă Dumnezeu de la noi să o transmitem prin toată vorbirea noastră (să dăm har) chiar și atunci când confruntăm persoana cu privire la un fapt negativ pe care l-a făcut.

Nervii mei și ai tăi (+puțin sau mai mult ajutor demonic) ne duc la judecată și la a scoate pe gură etichete.

Cum să confruntăm cu har?

1.                   Punând întrebări nesarcastice: ”Ce ai vrut să transmiți prin asta?” ”Ști cum m-a făcut să mă simt ceea ce ai spus sau ai făcut?”

2.                   Aducându-ne aminte și spunându-i persoanei pe care o confruntăm că și noi facem exact lucrul cu care urmează să o confruntăm pe respectiva persoană. (Bârna ne e înfiptă bine în ochi - mai ales când suntem nervoși). Iar când noi ne recunoaștem și ne afirmăm co-păcătoșenia, persoana pe care o confruntăm înțelege că scopul confruntării noastre nu este distrugerea, ci ridicarea lui sau ei și corectarea în dragoste.

3.                   Vorbind doar despre faptul negativ și despre efectele negative asupra sentimentelor noastre, nu despre caracterul întreg al persoanei. Doar Dumnezeu are dreptul să eticheteze o persoană și El o face întotdeauna cu milă și har. Hai să nu fim mai deștepți ca Dumnezeu.

4.                   Hai să așteptăm o oră, două, până când suntem calmi. Comunicarea la nervi distruge ceea ce e prețios pentru Dumnezeu și ar trebui să fie și pentru noi: o altă ființă umană.

5.                   Afirmând părțile pozitive ale persoanei și apoi spunându-i faptul negativ.

6.                   Folosind un ton respectuos, conciliant și nebeligerant.

Am fost provocat să scriu postarea aceasta ascultându-l pe Mike Bickle aici:
http://mikebickle.org/resources/resource/3404?return_url=http%3A%2F%2Fmikebickle.org%2Fresources%2Fseries%2Fsermon-on-the-mount