Cât de salvați suntem?

Ești pe marginea unui râu și vâslașul unei bărci de agrement cade în apă și nu știe să înoate. Te arunci în apă, îl salvezi și îl aduci la mal. După ce de abia îți tragi răsuflarea te pomenești că tipul salvat tocmai face o criză de nervi al cărei obiect ești tu și te umple cu înjurii și te și scuipă între ochi: Cum că nu ai ajuns la timp, cum că tu ești de vină că el a înghițit atâta apă etc...

Ce faci?

Ești ispitit să îl arunci înapoi și să îți spui că nu are rost are să investești în oameni că toți sunt egoiști și nerecunoscători...

Și așa ni se întâmplă cu Dumnezeu.

Ne băgăm în propriul gunoi al egoismului. Ne luăm soarta în propriile mâini și facem ce ne taie capul. Ne doare în cot de Dumnezeu și de faptul că poate El știe mai bine cum funcționăm că doar El ne-a inventat...

Apoi ne înecăm, în propriul egoism, aroganță, sictir, depresie, dezamăgire, ură, neiertare, dependențe... și de acolo nu știm cum să ieșim.

Dumnezeu absoarbe pe crucea lui Isus tot gunoiul nostru și ne dăruiește gratis salvarea. Unii o acceptăm, alții suntem prea orbiți de propria mândrie să o facem și continuăm să ne salvăm singuri.

Cei care acceptăm mâna întinsă înspre noi, străpunsă de cuiele gunoiului nostru... ajungem de multe ori în situații în care suntem nemulțumiți de Dumnezeu, aroganți, îl scuipăm între ochi și îi întoarcem spatele celui care ne-a salvat.

Ce va face El?

Mulți credem că El e ca noi și că la un moment dat ne va arunca din nou în lac. Nu în lac... ci în puț de data asta:)

Dumnezeu nu e ca noi. Dumnezeu știe că deși acum îi aparținem Lui, încă o vom lua pe ulei și vom crede că viața se trăiește mai bine pe cont propriu...

Ești salvat pentru totdeauna? Sau Dumnezeul pe care îl cunoști tu stă prost cu nervii și oricând îl calci suficient de tare pe bătătură îți poate face vânt din nou în lac?

E Dumnezeu mai rău decât părinții umani buni care își iubesc copiii și când greșesc și nu îi dezmoștenesc pentru că au călcat pe bec?

Din păcate pentru unii dintre noi așa e... un Dumnezeu mai rău decât oamenii.

Mă rog să îl percepem pe adevăratul Dumnezeu care iubește cu mult mai mult decât putem să ne imaginăm noi...

Pe ce ne bazăm relația cu El?

Pe propria capacitate de a fi pe placul lui? Dacă da, vom fi întotdeauna instabili, tulburați și pacea interioară ne va scăpa.

Sau pe favoarea nelimitată pe care o primești de la Tăticul care iubește în mod perfect copiii lui în continuă nevoie de iertare, acceptare și semnificație?

Isus: iluminarea adevărată!

Matei 4:16  Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”

Isus este singura lumină a lumii: nu cultura, nu știința, nu educația... deși au rol pozitiv, nu pot salva omul de propriul egoism, de autosuficiență și aroganță...

În Isus există contrastul acut și real al purității absolute (dragoste cu sacrificiu de sine, bucurie pură, pace reală) față de toată ingeniozitatea și practica religioasă a oamenilor care în ultimă instanță e egoist motivată și nu pune omul în legătură cu Dumnezeul cel viu...

Isus e singurul care stâmpără căutarea omului după iluminare: pentru că El este singura lumină completă, desăvârșită, fără limite!

Isus aduce lumina relației cu Dumnezeu și nu doar umbra practici religioase...

Isus e singurul care prin moartea sa scoate omul din bezna morții spirituale în care omul s-a izolat de Creator. El vine să ofere din nou relația abundentă cu Creatorul și cu Tăticul...

Testul de risc - The Risk Test

An excellent article from John Maxwell on evaluating the level of risk we are exposing ourselves to: 

Last time I wrote about the difference between good timing and procrastination, and included some tests you could apply to find out whether you were putting off decisions that needed to be made.

Just like there are two sides to every coin, there are two extremes when it comes to taking action. Procrastinators are at one extreme: putting off actions or decisions when they really should be making a move. At the other end of the spectrum is the impatient person: one who rushes to make a decision or to take action, even when it is unwise.

Because I tend to land somewhere closer to the impatient end of the spectrum, I have devoted a lot of thought to the importance of good timing.

To evaluate a goal or decision, I like to apply the Risk Test, in which I ask,

Is This Decision Reasonable Or Reckless?

Reasonable	Reckless
Built on Strategy Has Some Margin for Error Is an Extension of What You Do Well Challenges You	Built on Hope Has No Margin for Error Has Little Connection to What You Do Well Overwhelms You

Let’s take a look at these differences:

Built on Strategy vs. Hope
Have you spent the necessary amount of time planning and preparing for this decision? Or are you acting on passion or impatience, with only the hope that everything will work out?

Reasonable Margin of Error
Does everything have to work out perfectly for this decision to succeed? What will happen if (when) you encounter problems? Do you have a strategy in place for handling complications? Is there enough margin for you to survive if everything goes wrong?

Based on What You Do Well
When you take action, will you be working from your strengths? Or does the goal require effort in areas where you are naturally weak?

Challenges rather than Overwhelms
All of us want to achieve something bigger than ourselves. So a goal should feel challenging. But if it seems overwhelming or even impossible, then at the very least, you should spend more time in the planning stage to break it down into manageable steps. Or you need to enlist help. Otherwise you may need to evaluate whether the timing is right.

As I said last time, the Law of Timing (in The 21 Irrefutable Laws of Leadership) teaches that when to move is as important as what to do and where to go. Just like it’s possible to wait too long to act, you can also take action too soon. Finding a balance will give you the best chance of success in achieving your goals. But know this: if you’re going to lean toward one side over the other, lean toward action.

Articol luat de aici :
http://www.johnmaxwell.com/blog/the-risk-test