Creșterea copiilor: Ne învârtim în cerc sau mergem înainte?

O chestiune practică: Mă gândeam să vă întreb pe cei care vă ziceți creștini și care aveți copii (poate mai mari decât mine) și care vă doriți mai mult ca orice să vă vedeți copiii urmându-l pe Hristos: ce e de făcut cu botezul copiilor?

Nu discut aici despre botezul copiilor mici. Mă refer la botezul făcut conștient, care indică existența dedicării persoanei respective de a-l urma pe Hristos. Nu vreau nici să discut pozițiile teologice ale bisericilor tradiționale (ortodoxă și catolică),  nici ale celor protestante sau neo – protestante.

Dilema mea: care e vârsta optimă la care se botează copiii?

În ce privește poziția evanghelică cu privire la vârsta minimă de botez: Ne putem învârti în cerc și menținem perspectiva clasică a părinților noștrii (doar după 18 ani sau cu indulgență 16)? Sau înaintăm, adică explorăm ce se întâmplă în copiii noștrii, cum trebuie să ne raportăm la credința lor și cum facilităm creșterea și dezvoltarea ei? Ce rol ar juca botezul pentru dezvoltarea credinței personale a copiilor noștrii? 
Ar trebui copiii testați sau ”lăsați să se coacă” pentru a se verifica autenticitatea credinței - așa cum pretind mulți conducători evanghelici că trebuie făcut? (De aici cutuma de a boteza doar după 16, 18 ani) Ce este botezul în cazul acesta? Un fel de permisiune din partea ”maturilor” și un fel de ”act inițiatic” gen ritul vânătorii de unul singur în pădure din triburile africane? Nu putem ocoli cu totul teologia: E acesta sensul botezului în Noul Testament? E clar că în biserica primară de după perioada apostolică (100 -300 dH) botezul se administra nu imediat, ci după o perioadă de catehumenat în care păgânul care voia să-L urmeze pe Hristos era testat. Unul dintre motivele testării (pe lângă verificarea autenticității credinței) era și evitarea infiltrării de ”cârtițe” ale stăpânirii romane care puteau să divulge și să trimită comunități întregi de creștini uneori la moarte sigură.
Sau ar trebui copiii noștrii încurajați să își manifeste decizia de a-l urma pe Isus prin însuși actul botezului?

Câteva considerente din experiența personală:

O prietenă de-a soției a vrut să se boteze la 14 ani. Părinții nu îl urmau pe Isus. Biserica i-a interzis. Inclusiv azi când are în jur de 40 nu s-a mai botezat și nici Isus nu cotează așa de mult pentru ea.

Driscoll (http://pastormark.tv/) și-a botezat copiii de mici (4 ani) când aceștia au înțeles Evanghelia, nevoia de mântuire și de Mântuitor. Acum copiii sunt mari și îl urmeză pe Domnul.

Un alt prieten de al meu misionar în România și-a botezat fetița la 8 ani. Fetița are acum 30 de ani și din câte știu eu umblă serios cu Domnul.

Copiii mei îmi spun de la vârsta de 4 ani încoace să îi botez (pentru că au avut șanse să fie parte la multe botezuri ale prietenilor noștrii adulți). Până acum (au 11, 10 și 6) am ales să îi refuz. Dar acum încep să îmi pun întrebări și mă gândesc serios să afirm și eu credința lor. Toți au înțeles Evanghelia, sunt trinitarieni, îl vestes pe Isus prietenilor lor și sunt într-un proces și în relații de ucenicie cu părinții lor și cu alți oameni maturi din biserica noastră care îi observă și corectează.

Poate aveți și voi povești personale în acest domeniu și mi-ar place să le aud și eu. Vă rog să intrați în dialog cei care aveți un sfat, o idee.

Care e vârsta optimă la care să botezi copilul? Mai ales că într-o mică paranteză teologică, botezul nu e parte a ”mișcărilor” salvatoare pe care un om trebuie să le facă. Pocăința și credința sunt. Botezul este doar o ceremonie publică care vestește lumii spirituale și celei văzute existența relației prin credință cu Hristos. Cred și în faptul că dincolo de simbol, botezul poate avea la nivel experiențial și valențe sacramentale asupra celui care se botează, în sensul unei trăiri unice de comuniune cu Hristos și de identificare cu El.

Din moment ce le dau un model de mărturisire a lui Isus cu viața și cu vorba și le cer și lor să îl vestească pe Isus colegilor și prietenilor care nu îl cunosc pe Isus, nu e normal să îi las să își vestească public credința prin botez și să fie oficială apartenența lor de comunitatea de credincioși unde oricum sunt parte integrantă?

Voi ce ziceți?


(În imagine e desenul lui Neria: ”Tort pentru Dumnezeu”) Marcă foarte înregistrată :)