O chestiune practică: Mă gândeam să vă
întreb pe cei care vă ziceți creștini și care aveți copii (poate mai mari decât
mine) și care vă doriți mai mult ca orice să vă vedeți copiii urmându-l pe
Hristos: ce e de făcut cu botezul copiilor?
Nu discut aici despre botezul copiilor
mici. Mă refer la botezul făcut conștient, care indică existența dedicării persoanei respective de a-l
urma pe Hristos. Nu vreau nici să discut pozițiile teologice ale bisericilor
tradiționale (ortodoxă și catolică),
nici ale celor protestante sau neo – protestante.
Dilema mea: care e vârsta optimă la care
se botează copiii?
În ce privește poziția evanghelică cu
privire la vârsta minimă de botez: Ne putem învârti în cerc și menținem perspectiva
clasică a părinților noștrii (doar după 18 ani sau cu indulgență 16)? Sau înaintăm, adică explorăm ce se întâmplă în copiii noștrii, cum trebuie
să ne raportăm la credința lor și cum facilităm creșterea și dezvoltarea ei? Ce rol ar juca
botezul pentru dezvoltarea credinței personale a copiilor noștrii?
Ar trebui copiii testați sau ”lăsați să se coacă” pentru a se verifica autenticitatea credinței - așa cum pretind mulți conducători evanghelici că trebuie făcut? (De aici cutuma de a boteza doar după 16, 18 ani) Ce este botezul în cazul acesta? Un fel de permisiune din partea ”maturilor” și un fel de ”act inițiatic” gen ritul vânătorii de unul singur în pădure din triburile africane? Nu putem ocoli cu totul teologia: E acesta sensul botezului în Noul Testament? E clar că în biserica primară de după perioada apostolică (100 -300 dH) botezul se administra nu imediat, ci după o perioadă de catehumenat în care păgânul care voia să-L urmeze pe Hristos era testat. Unul dintre motivele testării (pe lângă verificarea autenticității credinței) era și evitarea infiltrării de ”cârtițe” ale stăpânirii romane care puteau să divulge și să trimită comunități întregi de creștini uneori la moarte sigură.
Sau ar trebui copiii noștrii încurajați să își manifeste decizia de a-l urma pe Isus prin însuși actul botezului?
Ar trebui copiii testați sau ”lăsați să se coacă” pentru a se verifica autenticitatea credinței - așa cum pretind mulți conducători evanghelici că trebuie făcut? (De aici cutuma de a boteza doar după 16, 18 ani) Ce este botezul în cazul acesta? Un fel de permisiune din partea ”maturilor” și un fel de ”act inițiatic” gen ritul vânătorii de unul singur în pădure din triburile africane? Nu putem ocoli cu totul teologia: E acesta sensul botezului în Noul Testament? E clar că în biserica primară de după perioada apostolică (100 -300 dH) botezul se administra nu imediat, ci după o perioadă de catehumenat în care păgânul care voia să-L urmeze pe Hristos era testat. Unul dintre motivele testării (pe lângă verificarea autenticității credinței) era și evitarea infiltrării de ”cârtițe” ale stăpânirii romane care puteau să divulge și să trimită comunități întregi de creștini uneori la moarte sigură.
Sau ar trebui copiii noștrii încurajați să își manifeste decizia de a-l urma pe Isus prin însuși actul botezului?
Câteva considerente din experiența
personală:
O prietenă de-a soției a vrut să se boteze
la 14 ani. Părinții nu îl urmau pe Isus. Biserica i-a interzis. Inclusiv azi
când are în jur de 40 nu s-a mai botezat și nici Isus nu cotează așa de mult
pentru ea.
Driscoll (http://pastormark.tv/) și-a botezat copiii de mici (4 ani) când
aceștia au înțeles Evanghelia, nevoia de mântuire și de Mântuitor. Acum copiii
sunt mari și îl urmeză pe Domnul.
Un alt prieten de al meu misionar în
România și-a botezat fetița la 8 ani. Fetița are acum 30 de ani și din câte
știu eu umblă serios cu Domnul.
Copiii mei îmi spun de la vârsta de 4 ani
încoace să îi botez (pentru că au avut șanse să fie parte la multe botezuri ale
prietenilor noștrii adulți). Până acum (au 11, 10 și 6) am ales să îi refuz.
Dar acum încep să îmi pun întrebări și mă gândesc serios să afirm și eu credința
lor. Toți au înțeles Evanghelia, sunt trinitarieni, îl vestes pe Isus
prietenilor lor și sunt într-un proces și în relații de ucenicie cu părinții
lor și cu alți oameni maturi din biserica noastră care îi observă și corectează.
Poate aveți și voi povești personale în acest domeniu și mi-ar place să le aud și eu. Vă rog să intrați în dialog cei care aveți un sfat, o idee.
Care e vârsta optimă la care să botezi copilul?
Mai ales că într-o mică paranteză teologică, botezul nu e parte a ”mișcărilor”
salvatoare pe care un om trebuie să le facă. Pocăința și credința sunt. Botezul
este doar o ceremonie publică care vestește lumii spirituale și celei văzute existența relației prin credință cu Hristos. Cred și în faptul că dincolo de simbol, botezul poate avea la
nivel experiențial și valențe sacramentale asupra celui care se botează, în
sensul unei trăiri unice de comuniune cu Hristos și de identificare cu El.
Din moment ce le dau un model de
mărturisire a lui Isus cu viața și cu vorba și le cer și lor să îl vestească pe
Isus colegilor și prietenilor care nu îl cunosc pe Isus, nu e normal să îi las
să își vestească public credința prin botez și să fie oficială apartenența lor
de comunitatea de credincioși unde oricum sunt parte integrantă?
Voi ce ziceți?
(În imagine e desenul lui Neria: ”Tort pentru Dumnezeu”) Marcă foarte înregistrată :)
(În imagine e desenul lui Neria: ”Tort pentru Dumnezeu”) Marcă foarte înregistrată :)
Intrebarea cu privire la botezul copiilor e similara cu urmatoarea:
RăspundețiȘtergere”Care e varsta optima pentru casatorie?”
Aceasta varsta e relativa - depinde de foarte multi factori. In plus, ceea ce poate fi ideal pentru o persoana, poate fi o tragedie pentru alta.
Printre factorii importanti care trebuie luati in considerare este gradul de responsabilitate si de maturitate.
Trebuie avut in vedere si modelul lui Isus. El nu a fost botezat la 12 ani, in conditiile in care Biblia mentioneaza atat frumosul raspuns al lui Isus catre mama lui cat si impresionarea profunda a liderilor religiosi.
Mulțumesc de comentariu.
ȘtergereDe acord că fiecare caz trebuie abordat distinct.
În ce privește modelul botezului lui Hristos: Mă întreb dacă Isus s-a botezat la 30 de ani ca și model pentru biserică de ”persoană coaptă” sau pentru că era ceva optim și unic cazului Său.
El se plia probabil modelului evreiesc al vremii lui în care un rabin avea atenția concetățenilor după vârsta de 30 de ani.
Înainte de vârsta asta l-ar fi trimis la plimbare ca și un obraznic și neadaptat.
Momentul botezului, coincide cu începutul lucrării publice și cu pragul minim de vârstă adecvat cultural pentru debutul unui rabin.
Ăsta în sine e un subiect interesant de discutat: modul în care Hristos s-a adaptat culturii în care și-a făcut lucrarea și modul în care a confruntat aceași cultură.
A B Bruce unul dintre cei mai importanți comentatori pe viața lui Hritos spune că majoritatea apostolilor erau fie adolescenți sau adolescenți târzii. Bineînțeles, că adolescența avea cu totul alte valențe atunci. Adolescentul era în multe privințe considerat matur și responsabil în societate.
Ei, dacă apostolii au fost botezați (unii de Ioan Botezătorul) alții doar de Hristos au fost botezați ca și adolescenți și astfel sunt un precendent pentru botezul adolescenților timpurii (nu doar târzii:) ). Dacă parte a facerii unui ucenic e botezarea acestuia. E clar că făcătorul de ucenici ar trebui să aibă o vorbă cu greutate de spus asupra momentului botezului ucenicului. Și eu cred că făcătorul de ucenici ar trebui să îl și boteze. (Ăsta e modelul pe care noi îl practicăm la biserica noastră: cine ucenicizează și boteză - credem că e nelegitim ca pastorul să boteze ucenicul altuia) - și ăsta e un întreg alt subiect care merită discutat.
Dacă noi ca și părinți facem ucenici din pruncii noștrii, nu ar fi normal ca noi să fim cei mai îndreptățiți să spunem când e momentul optim, bineînțeles fiind deschiși sfatului și opiniei celorlalți (întotdeauna părinții sunt subiectivi când vine vorba de pruncii lor)?
Merită continuat discuția oricum!
daca stam sa ne gandim putin lumea se schimba si este in continua miscare
RăspundețiȘtergeredaca vom alege sa ne invartim in cerc vremea va trece pe langa noi si cand ne vom decide pentru un lucru sau altul, va fi prea tarziu
copiii de azi au o gandire mult mai matura decat am avut noi la varsta lor si inteleg mai repede datele oricarei probleme
datoria noastra ca parinti este sa orientam spre bine aceasta gandire precoce, altfel ne-o ia strada inainte
copilul din instinct stie ca parintele are dreptate si de obicei daca venim cu argumente destul de convingatoare,vom putea castiga batalia impotriva lumii in ceea ce priveste copiii nostri
dar daca ne luam dupa alte argumente decat cele biblice, atunci vom fi un caz pierdut
au mai fost parinti care si-au botezat copiii mai repede decat ne-am gandi ca ar fi timpul si acesti copii continua sa stea alaturi de Isus, fara sa se simta "plictisiti" de toate restrictiile(cel putin asa pot sa le zic)pe care le impune pocainta
eu zic ca cu argumente destul de solide si pe baza biblica ne putem orienta copiii pe calea cea buna si bine-nteles dupa aceea trebuie sa stam alaturi de ei in cazuri de criza spirituala