O carte scrisă în închisoare e ”epistola
bucuriei”. În mijlocul frustrărilor, durerii, pierderilor financiare, bolii și în prezența oamenilor imposibili poți să fii bucuros și fericit!
Bucuria definită de Pavel e roada Duhului. Nu e produsul nostru, e al Altuia în noi. Suntem doar solul care se oferă Sfântului Duh spre a rodi
în noi.
Pavel le porunește creștinilor persecutați din Filipi să fie bucuroși. Ciudat? Bucuria e o atitudine mentală pe care putem decide să o
adoptăm prin Sfântul Duh în fața oricăror circumstanțe ale vieții. E o reacție
pe care o putem alege în fața a orice ne rezervă viața!
Mă supun poruncii de a mă bucura când aleg în fiecare clipă să întrețin din Duhul Sfânt în mintea mea o dispoziție pozitivă și
implicit să evacuez orice atitudine negativă pe care o observ lâncezind prin colțurile minții mele.
Se poate să ți se poruncească să alegi să fi bine dispus?
Pe de altă parte, fericirea este starea de împlinire, plinătate și relaxare pe care o simțim când nevoile noastre sunt împlinite, când suntem la pace cu noi înșine. Pavel poruncește bucuria. Bucuria e detergentul, fericirea e curățenia ce rezultă în urma acțiunii detergentului. Fericirea e starea senină a unui suflet purificat prin bucurie de gândurile antifericire care tind să ne polueze mintea.
Pe de altă parte, fericirea este starea de împlinire, plinătate și relaxare pe care o simțim când nevoile noastre sunt împlinite, când suntem la pace cu noi înșine. Pavel poruncește bucuria. Bucuria e detergentul, fericirea e curățenia ce rezultă în urma acțiunii detergentului. Fericirea e starea senină a unui suflet purificat prin bucurie de gândurile antifericire care tind să ne polueze mintea.
Pavel prescrie atitudini ale minții
creștinului care împreună dau gustul
bun supei fericirii. Suntem
responsabili și capabili în orice clipă să decidem soiul de gânduri pe care le
fierbem la focul mic al minții și ce gen de atitudini se formează în suflet în urma fierberii. Aici sunt expresiile pe care Pavel le poruncește în mod absolut, pentru că sunt însoțite de adverbe și adjective care nu admit excepții, de genul: ”nimic”, ”tot, toate” etc.
Aici e lista cu cele 9 imperative ale
fericirii din Filipeni:
1.
2:3 Nu faceţi NIMIC din duh de ceartă sau din slavă
deşartă
2.
2.14 Faceţi TOATE lucrurile fără cîrtiri şi fără
şovăieli,
3.
3:8 Ba încă, şi acum
privesc TOATE ACESTE lucruri ca o
pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul
meu. Pentru El am pierdut TOATE şi
le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos,
4.
4:4 Bucuraţi-vă TOTDEAUNA în Domnul! Iarăş zic:
Bucuraţi-vă!
5.
4:5 Blîndeţa voastră să
fie cunoscută de TOȚI OAMENII.
Domnul este aproape.
6.
4:6 Nu vă îngrijoraţi de NIMIC; ci în ORICE LUCRU, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu,
prin rugăciuni şi cereri, cu mulţămiri.
7.
4:8 Încolo, fraţii mei, TOT ce este adevărat, TOT ce este vrednic de cinste, TOT ce este drept, TOT ce este curat, TOT ce
este vrednic de iubit, TOTce este
vrednic de primit, ORICE faptă bună,
şi orice laudă, la acestea să vă
gândiți.
8.
4.12 În TOTUL ȘI PRETUTINDENI m-am deprins să
fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
9.
4:13 Pot TOTUL în Hristos, care mă întăreşte.
Le iau pe rând, pe îndelete:
1.
Capitolul 2 versetul 3 ”Nu
faceţi NIMIC din duh de ceartă sau
din slavă deşartă”
Ce mă motivează când fac ORICE?
Ce mă motivează când fac lucuri BUNE?
Atunci când fac lucruri rele se prezumă că s-ar ptea putea să o
fac din motive greșite. Ce mă motivează însă să fac lucruri bune? Să ajut săracii, să vorbesc amabil, să
dau bani, să fiu tată și soț bun? ORICE fac din duh de ceartă sau din dorința
de a ieși în evidență distruge fericirea a mea și a altora și mă mânjește pe
mine și pe alții.
Mă motivează dorința de a demonstra ceva, de a câștiga o dispută? ORICE fac cu aceste motivații, distruge fericirea mea și a altora. E ca și cum aș bea dintr-un izvor cu mâl și apoi l-aș
scuipa pe alții.
2.
Capitolul 2 versetul 14 ”Faceţi
TOATE lucrurile fără cârtiri şi fără
şovăieli”
Cum ar fi viața dacă nu ne-am plânge
niciodată, de nimic și de nimeni?
Cum ar fi viața dacă niciodată când Isus sau
orice altă autoritate din viața noastră ne-ar cere să facem ceva, am face ce ni
se cere, imediat și fără comentarii? Când nu avem chef, când ne e lene, când
simțim că nu putem, sau când simțim că urâm sau disprețuim persoana pentru care
ni se cere să facem un lucru.
3.
Capitolul 3 versetul 8 ”Ba
încă, şi acum privesc TOATE ACESTE lucruri
ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus,
Domnul meu. Pentru El am pierdut TOATE şi
le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos”
Gunoiul lui Pavel, constă în lucrurile cele
mai importante pentru lumea de atunci:
echivalentul din zilele noastre pentru bani, carieră, reputație,
familie, plăcere, etc., (lucruri bune în sine). Trăim pentru vreunul dintre
acestea?
Dacă da, sunt șanse mari să ratăm cunoașterea lui Hristos (definiția vieții veșnice) Cosiderând gunoiul din viața noastră ca atare și
recunoscând importanța experimentării lui Hristos, scuzele devin penibile: ”nu
am avut timp sau energie azi să mă rog și să citesc Biblia sau să am atitudinea
pe care o vrea El”. Dacă avem scuze, foarte probabil că încă nu vedem
gunoiul ca și gunoi, ci îl considerăm încă o comoară. Yeak!
4.
Capitolul 4 versetul 4 ”Bucuraţi-vă
TOTDEAUNA în Domnul! Iarăş zic:
Bucuraţi-vă!”
Bucuria înseamnă să decizi să ai prin Sfântul
Duh (care întotdeauna e în noi și vrea să ne bine dispună) o dispoziție
pozitivă izvorâtă din conștientizarea realității ireversibile a dușului
continuu de dragoste necondiționată al lui Dumnezeu pentru noi. Todeauna înseamnă...
totdeauna! Care sunt situațiile în care unui om îi este dificil să aibă o
dispoziție pozitivă? Lipsa, suferința, conflictul, frustrarea cu oamenii,
jignirile, moartea?
Nimeni nu ne poate dispune negativ fără voia
noastră. Suntem responsabili de atitudinea pe care o adoptăm în orice
circumstanțe ale vieții. Sunt responsabil de lucrurile care le conștientizez în
mijlocul necazurilor. Conștientizez necazurile sau iubirea Lui necondiționată? Eu
decid care e sursa atitudinilor și gândurilor mele. Sunt rădăcinile minții mele
înfipte în negura circumstanțelor negative sau în seninul iubirii Lui
necondiționate? Sunt responsabil cu vremea bună și vremea rea din mintea și din
inima mea. Nu prognoza meteo, ci noi decidem umiditatea, viteza vântului și
temperatura din inima noastră.
5.
Capitolul 4 versetul 5 ”Blândeţea
voastră să fie cunoscută de TOȚI OAMENII.
Domnul este aproape.”
În greacă, blândețea e termenul pentru
ascultarea docilă de comenzile dresorului la care ajung animalele sălbatice în
urma procesului de dresare. E o ascultare reflex, dobândită în timp, prin acte de supunere repetitivă .
Cum ar fi ca TOȚI oamenii care ne cunosc să
ȘTIE din interacțiunea cu noi că o caracteristică evidentă a vieților noastre e
supunerea fără comentarii față de Dumnezeu care oricum
știe mai bine și ne vrea mai binele? Văd oamenii care ne cunosc asta la noi? Întrebați-i!
6.
Capitolul 4, versetul 6 ”Nu
vă îngrijoraţi de NIMIC; ci în ORICE LUCRU, aduceţi cererile voastre
la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.”
Îngrijorarea e frica de viitor. Îngrijorarea e
anticiparea a ceva negativ care s-ar putea să ni se întâmple fie nouă, fie
celor dragi. Îngrijorarea nu e prudență. Prudența înseamnă să fi administrator înțelept
cu resursele pe care le ai (bani, resurse, relații) și să investești eficient în
ele. Ești prudent, când faci aceste lucruri nu motivat de frica de viitor, ci de
înțelegerea nevoii de echilibru și de anticipare corectă a vieții.
Care sunt persoanele, lucrurile, relațiile,
situațiile pozitive pe care te temi că le vei pierde sau nu le vei avea
niciodată? Sănătatea, o relație la care ții, finanțe, viitorul copiilor? Dacă
accepți ca teama să îți dicteze ce gândești și ce decizi și stările emoționale înseamnă
că te îngrijorezi. E una să simți ispita fricii, e cu totul altceva să lași ca frica
să îți controleze gândurile, sentimentele și acțiunile.
Ni se spune să ne temem de NIMIC. Adică o mulțime
vidă, fără conținut de frică. Zero frică!
Ce faci când ești ispitit să te temi? Să
gândești și să acționezi din frică? Refuzi gândul. Apoi, discuți cu Dumnezeu despre lucrul, situația și relația respectivă. Îi spui
ce simți, îi spui ce ai dori pozitiv să se întâmple sau ce negativ să nu se
întâmple (ceri), îi spui apoi că ești mulțumitor că El e Tatăl tău bun care nu
va lăsa nimic care să nu facă bine creșterii caracterului tău asupra ta.
Îl informezi pe Dumnezeu. Nu că nu ar ști, ci
spunându-i-le Lui îți dai și TU seama că El știe mai bine ce, de ce, cum, când,
unde în privința lucrului de care ești ispitit să te temi. Dumnezeu e atent tot
timpul cu noi. Atenția lui e infinită. Un infinit împărțit la șapte miliarde,
câți suntem pe Terra, e tot un infinit. Când îi spunem lui ce simțim, începem
să devenim și noi atenți la El, să devenim conștienți de iubirea lui
necondiționată, de atenția lui afectuoasă și grija lui continuă și infinită cu
privire la fiecare detaliu al vieții noastre.
7.
Capitolul 4 versetul 8 ”Încolo,
fraţii mei, TOT ce este adevărat, TOT ce este vrednic de cinste, TOT ce este drept, TOT ce este curat, TOT ce
este vrednic de iubit, TOTce este
vrednic de primit, ORICE faptă bună,
şi orice laudă, la acestea să vă
gândiți.”
Care sunt criteriile care filtrează perfect ceea
ce gândim și care garantează un flux de gânduri care produc fericire? Dacă un
gând nu are cele 8 calități descrise în acest verset, foarte probabil că nu va produce fericire nici în noi, nici în alții. E imperativ să fim atenți și agili în înțelegerea
și cunoașterea fluxului gândurilor noastre. Să fim elevi atenți ai fluxului
gândurilor noastre. Care e calitatea gândurilor la care ne permitem să gândim?
Vrem fericire? Atunci orice gând care nu trece
testul adevărului, cinstei, dreptății, purității, iubirii, acceptării, acțiunii
pozitive și altruismului nu vine de la Dumnezeu și va nărui fericirea
noastră și a celor din jurul nostru. Nu e de mirare că mulți locuim constant într-un
butoi de milă de sine și idolatrizăm aprecierea altora.
Calitatea gândurilor noastre devine calitatea vieții și a relațiilor noastre!
Putem să fim fericiți! Putem să ne punem
mintea să macine doar făina celor opt criterii ale fericirii!
8.
Capitolul 4 versetul 11-12
”...m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. În TOTUL ȘI PRETUTINDENI m-am deprins să
fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.”
”M-am deprins”, înseamnă: m-am antrenat o
perioadă de timp îndelungată în care acest obicei a devenit parte a cine sunt eu, parte a
caracterului meu!
Ce antrenament făcea Pavel? Mulțumirea în orice situație, negativă sau pozitivă.
Depinde starea noastră de mulțumire de câți
bani avem sau nu? De câtă apreciere primim sau nu? De cât de sigur e că voi avea frigiderul plin sau gol? Aleg să fiu mulțumitor indiferent
unde sunt (PRETUTINDENI) într-un loc familiar și confortabil sau într-unul
străin și amenințător,în orice circumstanță sau relație? (TOTUL ) Când sunt
apreciat sau jignit? Când sunt acceptat sau respins? Când sunt în conflict sau în pace? Deprimat sau fericit? Când am lucruri sau când nu le am?
9.
Capitolul 4 versetul 13 ”Pot
TOTUL în Hristos, care mă întăreşte.”
În Hristos
totul e posibil dacă vrei să i te supui! Contextul acestui verset se referă la o
diversitate de situații și relații negative . Pot să fac tot ce vrea Isus să
fac când mi-e foame, când sunt sătul, când am bani și când n-am. Pot să fac tot
ce vrea Isus să fac cu privire la mine însumi, la soț, copii, bani, timp,
misiune. Pot să o fac nu bombănind, ci cu o atitudine de mulțumire pe care m-am
deprins să o impun prin Duhul minții și voinței mele.
Care sunt
circumstanțele în care te minți că nu poți să faci ce îți cere Isus să faci? Că
nu ai bani, timp, iubire, imagine bună de sine, relații iubitoare, capacitate,
chef DESTUL? În Hristos poți să faci orice îți cere cu bucurie și mulțumire,
chiar dacă nu ai nimic din ce spune lumea că trebuie să ai pentru a fi fericit!
Vrei să faci ce îți cere Iisus? ”Dacă
vrei, poți!”
Vrem fericire? Lăsând ”imperativele absolute” din scrisoarea bucuriei să ne controleze gândirea sigur vom fi fericiți și bucuroși!
Lumea are
nevoie de astfel de oameni!
Nu vreau însă
să dăm impresia că în Scripturi nu este loc de regret, pocăință, timp de
jelire, timp în care să plângi. David a
plâns, Isus a plâns. Însă trăsătura de bază a lui David care a avut parte de
suferință și respingere mult mai mare decât majoritatea dintre noi, era aceea
de om dezimvolt și plin de pasiune pentru Dumnezeu. Un om fericit. Trăsătura de
bază a lui Isus, care a avut partea lui de suferință și respingere, era aceea
de om la pace cu sine însuși și un om sigur pe sine datorită încrederii
absolute în purtarea de grijă iubitoare a Tatălui. Asta înseamnă ”blând și
smerit cu inima”. Un om fericit.
David a postit
și s-a îmbrăcat în sac și cenușă timp de șapte zile pentru a îndepărta
hotărârea lui Dumnezeu de a lua viața copilului său. După ce acesta a murit (nu
un lucru oarecare să îți moară copilul) s-a ridicat și și-a continuat viața
trecând peste acest episod. Isus de pe cruce, în mijlocul suferinței era învăluit
de milă și compasiune pentru alții. I-a încredințat-o pe mama lui ucenicului
iubit și s-a rugat pentru binele și iertarea celor care îi produceau acea
suferință îngrozitoare. Primii creștini erau duși în arene pentru delectarea
spectatorilor. Dar în loc să dea
satisfacție mulțimilor care se așteptau să îi vadă tânguindu-se, blestemând cu
amar și fugind din fața leilor care îi devorau, creștinii se rugau liniștiți
pentru mântuirea călăilor lor și a spectatorilor care așteptau să îi vadă
torturați. Oameni fericiți.
Bucuria nu e o
negare paranoidă a durerii de care avem parte în viața de pe pământ. Bucuria nu
e o negare a realității, ci o negare a ... negativismului. Nu o negare a
durerii, ci a a acrelii, bosumflării și a amărăciunii care ne ispitesc atunci
când suntem în durere. Bucuria nu e o negare a compasiunii, ci e singura
atitudine cu care merită să îi slujești pe cei în nevoie. Cineva frustrat nu e
o alinare pentru cineva în nevoie, ci e doar un stres suplimentar pentru inima
deja tulburată a acestuia.
Bucuria
înseamnă să alegi în mijlocul durerii să trăiești din iubirea necondiționată a
lui Isus și din cine ești în Hristos și din cine e în tine (Sfântul Duh) și să
îl lași pe Sfântul Duh să se manifeste în mintea și atitudinile tale în aceste
circumstanțe. Bucuria înseamnă să îl lași pe Dumnezeu să te definească și nu
circumstanțele. Bucuria e alegerea conștientă de a trăi din izvorul adânc al
Duhului din noi și nu din vârtejul rănilor, durerilor, egoismului nostru și a valorilor,
relațiilor și influențelor demonice centrate egoist ale lumii din jurul nostru.
Hristos e prea
des vestit de oameni frustrați, încruntați, iritați, care se vaietă continuu și
își plâng de milă, care nu au chef și care sunt mai acri ca lămâia. Ne mirăm că impactul nostru e așa de șters în fața celor fără Dumnezeu, apăsați și
chinuiți de păcat și de satan? Au ei nevoie de încă un frustrat care să le
spună să se frustreze și mai tare în numele lui Isus?
Versetul 7 din
capitolul 4 spune că dacă vom deveni studenți ai propriei noastre minți și vom
controla prin Sfântul Duh conținutul gândurilor noastre... ”pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi
gîndurile în Hristos Isus.” Ceva supranatural se va întâmpla. O stare divină
va inunda inima noastră și rațiunea noastră! Desfătarea în dragostea sigură a
Dumnezeului care ne iubește necondiționat va fi așa mare și de prevalentă în
noi, încât această stare ne va face părtași ordinii shalom din interiorul
Sfintei Treimi. Acolo unde nu e frustrare, iritare și nici vreo nevoie
neîmplinită, acolo unde e fericire continuă și fără margini.
Putem totul! Și fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu