Târâm Dumnezeu prin fotbal: baștanii de liga 1 simt că se apropie finalul campionatului

Un articol superb al lui Gabi Berceanu
http://blogsport.gsp.ro/gabrielberceanu/2012/05/12/dumnezeu-nu-joaca-la-pariuri/


Dumnezeu nu joacă la pariuri


Pe un forum al baptiştilor fanatici din SUA există o listă de 10 motive pentru care Dumnezeu ar urî fotbalul: că suporterii sînt violenţi, că fotbaliştii sînt leneşi, că dezastrele de tip Heysel ar fi semne divine şi alte motive enunţate atît de sobru şi argumentate cu atîta acribie încît nici să rîzi nu-ţi vine. Pînă la motivul numărul 10, care te linişteşte şi eliberează hohotele: “Franţa e o naţiune de succes în fotbal”  Suficient, nu?

“Oamenii de fotbal” împart în gînd lucrurile: Dumnezeu dă penalty-uri, dar nu virează banii de participare în Ligă.

Dumnezeu vrea să ia CFR campionatul, aşa crede Iuliu Mureşan. Acum două sezoane, în cursa spre titlu, tot el era sigur că “Dumnezeu ţine cu cei puternici, cu cei cinstiţi”. Dumnezeu ar trebui să ducă Steaua pe locul 1 în preajma fiecărui Paşte. Dumnezeu a pedepsit rapidiştii la egalul cu Tg. Mureş pentru că sînt păcătoşi, spune Dani Coman. După Rapid-Steaua 1-1, patronul Stelei a conchis: “Eu nu fac, tată, aranjamente! Dumnezeu le face!”. În aprilie, la meciul cu Vaslui, tot El făcuse echipa. Dumnezeu.

Cum banul e ochiul dracului, în fotbalul nostru se face clar distincţie între cele două emisfere: la pariuri, Dumnezeu nu mai există. La drepturile de televizare, la comisioane de impresari, la salarii restante pentru fotbalişti. Cum miroase uşor a bancnotă, cum “oamenii de fotbal” împart în gînd lucrurile: Dumnezeu dă penalty-uri, dar nu virează banii de participare în Ligă. Nu joacă “2 pauză, 1 final”.

Cine Dumnezeu să fi crezut că se vor strînge 8 cartonaşe roşii în ultimele 5 partide ale Chiajnei, Dumnezeu-ştie-cum cel puţin unu în fiecare meci? FC Vaslui are în sezonul acesta 5 victorii la capătul unor partide în care a fost condusă. Alte trei victorii identice, 3-2, după ce adversarii, Oţelul în Cupă, Pandurii şi Tg. Mureş în campionat, au reuşit să revină de la 0-2. Ce Dumnezeu mai contează cît era cota, dacă “psihicul a ajutat fotbaliştii să revină”? Ferească Dumnezeu să aibă treabă coincidenţele cu Dumnezeu!

Dumnezeu n-a fost la Belek în februarie, la amicalul Chiajna-CSM Rm. Vîlcea 6-4. El nu apare nici la Tulcea, n-a călcat pe la Snagov de multă vreme. În gura “oamenilor de fotbal” e un porte-bonheur, niciodată un portmoneu. Un şef al arbitrilor arbitrilor pe care nu-l pot recuza, niciodată un biet fluieraş pe care se pot baza, precum o făcea Tg. Mureş în era Avram.

Aşa şi la noi. Dumnezeu e bun pînă nu ia CFR titlul. Sau nu greşeşte Haţegan. Sau nu o scapă Tătăruşanu. N-ar fi nimic nefiresc. Dar cît priveşte emisfera cealaltă, dragi “oameni din fotbal”, unde credeţi că nu există Dumnezeu: mă îndur să cred în inocenţa mea tîmpă că vă înşelaţi. Duminica viitoare se citeşte din Evanghelie “Vindecarea orbului din naştere”. Vă rog să nu ne bănuiţi nici măcar de conjunctivită!