Cum ne nenorocim singuri familiile: dezastrul criticii și al sarcasmului!

Efeseni 4:29  Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Cuvintele noastre ar trebui să dea har celor din jurul nostru. Și eu uit cel mai des să dau har celor din familia mea! Tu?

Harul este expresia prețuirii pentru o persoană. A prețui, a acorda valoare inestimabilă unei persoane este esența dragostei după model Hristic.

Harul de asemnea înseamnă nu a tolera răul care ți se face, ci a-l anula prin facere de bine. De obicei manifestăm har când ne purtăm exact opus față de tratamentul negativ la care suntem supuși. Exemplu: se strigă la noi, noi apreciem și vorbim tandru. Suntem catalogați și jigniți, noi afirmăm lucrurile pozitive și apreciem persoana care ne face rău.

7% din comunicare este verbală. Deci, harul se dă doar în proporție de 7% prin CE spunem, și în 93% prin CUM spunem lucrul respectiv. TONUL și decibelii și starea din noi e mai importantă decât cuvintele.

Psihologii spun că cineva își va dori să stea și să se bucure de o relație, dacă în relația respectivă procentul de apreciere și mângâiere e de 8 ori mai mare decât cel de critică și obiecții.

Dacă relația ta cu oricare persoană nu se încadrează în acest procent de afirmare – critică, persoana nu își va dori o relație cu tine.

Vrei să ai relații pozitive? Ai grijă să menții procentul pozitiv. Dacă nu, nu-i acuza pe cei care te evită.
Și de ce să ni-i îndepărtăm pe cei care îi dorim de fapt să ne fie cei mai apropiați? Soțul? Copiii?

Cum să dăm har prin vorbire?

Niciodată nu asasina persoana. Asasinatul se face prin judecăți exprimate prin etichete. Exemplu: minicinosule, leneșule, prostule. Etichetele niciodată nu sunt adevărate: ele nu comunică TOT adevărul despre persoana respectivă. Persoana respectivă are valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu și în mod sigur spune ȘI adevărul, are momente când e harnic sau inteligent... deci etichetele NU sunt adevărate.

Etichetele NU sunt iubitoare: nu afirmă niciodată valoarea inestimabilă a persoanei. Nu transmit valoarea care se așteaptă Dumnezeu de la noi să o transmitem prin toată vorbirea noastră (să dăm har) chiar și atunci când confruntăm persoana cu privire la un fapt negativ pe care l-a făcut.

Nervii mei și ai tăi (+puțin sau mai mult ajutor demonic) ne duc la judecată și la a scoate pe gură etichete.

Cum să confruntăm cu har?

1.                   Punând întrebări nesarcastice: ”Ce ai vrut să transmiți prin asta?” ”Ști cum m-a făcut să mă simt ceea ce ai spus sau ai făcut?”

2.                   Aducându-ne aminte și spunându-i persoanei pe care o confruntăm că și noi facem exact lucrul cu care urmează să o confruntăm pe respectiva persoană. (Bârna ne e înfiptă bine în ochi - mai ales când suntem nervoși). Iar când noi ne recunoaștem și ne afirmăm co-păcătoșenia, persoana pe care o confruntăm înțelege că scopul confruntării noastre nu este distrugerea, ci ridicarea lui sau ei și corectarea în dragoste.

3.                   Vorbind doar despre faptul negativ și despre efectele negative asupra sentimentelor noastre, nu despre caracterul întreg al persoanei. Doar Dumnezeu are dreptul să eticheteze o persoană și El o face întotdeauna cu milă și har. Hai să nu fim mai deștepți ca Dumnezeu.

4.                   Hai să așteptăm o oră, două, până când suntem calmi. Comunicarea la nervi distruge ceea ce e prețios pentru Dumnezeu și ar trebui să fie și pentru noi: o altă ființă umană.

5.                   Afirmând părțile pozitive ale persoanei și apoi spunându-i faptul negativ.

6.                   Folosind un ton respectuos, conciliant și nebeligerant.

Am fost provocat să scriu postarea aceasta ascultându-l pe Mike Bickle aici:
http://mikebickle.org/resources/resource/3404?return_url=http%3A%2F%2Fmikebickle.org%2Fresources%2Fseries%2Fsermon-on-the-mount