Igiena inimii - Isus vorbind despre detoxifiere și vitalitate!

Cui nu îi place să îi meargă bine?

Creștinilor (cei care îl urmează pe Isus și nu pe ei înșiși) le place binele.

Cu toții știm însă că de multe ori binele ca și vitalitate în relația cu Domnul, nu e acompaniat întotdeauna de vreme bună și în celelalte domenii: sănătate, abundență materială, armonie relațională.

Mai specific, uneori tocmai căutarea exagerată a binelui în celelalte domenii tinde (din cauza slăbiciunii noastre inerente) să ne năruiască vitalitatea în relația cu Domnul.

Luca 21:34  ”Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Suntem iubiți și acceptați fără vreun merit sau contribuție din partea noastră înaintea lui Dumnezeu prin simplul fapt că am decis să îl urmăm pe Isus și să acceptăm ceea ce ne mântuie de păcatul nostru : moartea și învierea Lui!

Dar avem un spirit viu și plin de energie față de El în condițiile în care inima noastră nu produce toxine care pângăresc relația de zi cu zi cu Tăticul nostru.

Când inima mea e îngreunată (înșelată, confuză, trasă în jos) mă mișc în relația cu Dumnezeu ca și când aș merge la drum lung cu o greutate total nefolositoare al cărei singur rol e să mă încurce, să mă obosească suplimentar, să îmi consume energia vitală.

Cum ne batem singuri cuie în relația cu Domnul?

Cum ne lipsim singuri de binecuvântarea unui spirit viu și prezent în relația cu El?

Extrăgându-ne mângâierea de sine în primul rând din mâncare sau alte plăceri și nu din El.

Urcându-ne la volanul vieții noastre și sperând ca prin îngrijorare, control și manipulare să fim noi cei care dictăm circumstanțele vieții noastre și punându-L pe Domnul în scaunul din dreapta ca și copilot.

Dorind mai mult o imagine bună în fața oamenilor (importanță) decât înaintea lui Dumnezeu.

Considerându-ne mai deștepți în CUM ne asigurăm siguranța materială, decât CUM ne spune Dumnezeu să o facem.

Soluția:

Luca 21:36  Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

Simplă:

1.     Veghere: Aducerea aminte constantă a faptului că deși suntem iubiți, suntem inerent corupți și că deși ne dorim să nu fim deranjați în lenea noastră spirituală, nimeni nu va scoate în locul nostru buruienile din inima noastră. Buruienile pe care le seamănă constant firea noastră egoistă, sistemul de valori al lumii și satan și cei ai lui. Adică să fim violenți cu egolatria noastră!

2.     Rugăciune constantă, când avem și când nu avem chef. Căutarea constantă a feței Lui. Dialogul cu El, nu doar cu noi înșine.

Isus care e cel mai mare învățător cu privire la harul lui Dumnezeu, ne asigură că putem fi iubiți ai Lui, dar îngreunați și total deconectați de la identitatea, scopul și sarcinile noastre ca și creștini și de la realitatea războiului nevăzut și a rolului nostru în el.

Suntem iubiți, dar există o diviziune a muncii. Dumnezeu ne dă har, ne iubește, ne dă acces nelimitat la El, dar nu va face munca de veghere și rugăciune în locul nostru.

Dacă simți cuiele în talpa pantofilor tăi. Nu mai filosofa despre rostul și sursa lor. Scoate-le!

Fă-ți partea!

Umblă în victorie cu Domnul!