Ritualul - cum să-L trișăm eficient pe Dumnezeu?

Mat 3:7 -9  Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpîrci, cine v'a învăţat să fugiţi de mînia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

De ce îi acuză Ioan pe farisei ?

De ipocrizie.

Ei nu îl voiau pe Dumnezeu, ci doar binecuvântarea și protecția Lui.

Tu?

Ei nu voiau un stil de viață în ascultare de Dumnezeu (roadele), ci doar o poliță de asigurare de incendiu (față de focul iadului). Ritualul sau polița în cazul textului de mai sus era botezul, dar principiul acoperă toate situațiile de ritual.

De câte ori renunț la păcate DOAR ca să-mi scot zgomotul deranjant al conștiinței  din minte? Doar să scap de ”pretențiile” lui Dumnezeu ca apoi să pot face din nou ce vreau eu?

De câte ori îl vreau pe Dumnezeu DOAR pentru a scăpa de ziua dreptății finale când fiecare vom culege ce semănăm?

Dumnezeu mă vrea pe mine și eu îi dau de atâtea ori DOAR un ritual.

Se poate și altfel?

Prin moartea și învierea Lui Hristos dosarul meu și dosarul tău e rezolvat odată pentru totdeauna înaintea Lui.

El ne-a scăpat de mânia viitoare. A luat-o asupra Sa.

Mi se aplică ce a făcut Isus pe cruce doar dacă îmi pun încrederea în dragostea arătată de El și îl accept ca și stăpân mai bun al vieții mele decât sunt eu și doar atunci viața mea va produce roade bune.

Dacă mă încred în El și nu în mine, voi înțelege că ”pretențiile” lui Dumnezeu sunt binele suprem pentru mine și nu lagărul pe care trebuie să-l suport.

Dacă însă în mod constant văd în mine doar tendința de a-l folosi pe Dumnezeu ca poliță de asigurare de incendiu pot să îmi pun într-adevăr întrebarea dacă sunt sau nu în credință.

Dumnezeu îi iubește pe toți necondiționat: și pe cei care aleg să trăiască pentru El și pe cei ritualici care doar îl folosesc pe Dumnezeu pentru propriile interese.

Dar Dumnezeu are o relație doar cu cei care se pocăiesc (renunță la viața trăită pentru sine) și încep să trăiască în dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru alții!

Dacă sunt al lui Hristos pot să trăiesc roditor și să răspund zilnic cu pocăință și încredere CÂND EȘUEZ. Nu de frica mâniei, ci de dragul celui care din dragoste a îndepărtat DEJA mânia de la mine.

Doamne iartă-mă că de atâtea ori uit de iertarea și libertatea pe care mi-ai dat-o murind pe cruce și fac ritualuri pentru a câștiga ceva ce Tu mi-ai dat gratis și fără limită la crucea Ta!

Iar cei ce ȘTIU că ce își doresc de la Dumnezeu e doar binecuvântarea și protecția Lui, dar nu și conducerea Lui... vor avea protecția și binecuvântarea lumii (câtă binecuvântare și protecție poate da lumea asta) iar la final vor experimenta doar mânia Lui! Asta indiferent cu câte ritualuri și liturghii religioase (de duminica, joia și sărbătorile religioase) îl îndoapă pe Dumnezeu în viața asta!

E bine de știut! Ipocrizia: cum că vrei să îl urmezi pe Dumnezeu, dar de fapt nu vrei decât să-L folosești pe post de Moș Crăciun nu ajută!

imaginea din post luată de aici: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Crucession_Davidovo-Elizarovo_Guslitci_Moscow_reg_8504.jpg