Violența în Împărăția lui Dumnezeu - când în loc să dai năvală te scobești în nas!

Matei_11:12  Din zilele lui Ioan Botezătorul pînă acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi ceice dau năvală, pun mîna pe ea.

Luca_16:16  Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

Cuvântul  tradus cu ”năvală” în românește, în greacă e ”biazo” care înseamnă violență...

Împărăția se ia cu violență... de către cei violenți...

Cum arată violenții la care se face referire?

Nu sunt cruciații, nici cei care comit crime în numele lui Dumnezeu sau îi manipulează pe alții și profită de ei în numele lui Dumnezeu. Hristos a murit pe cruce. Iar unii dintre noi creștinii vrem să îi punem noi pe cei ce ni se opun pe cruce.  

Ne facem un obicei din a vâna pasaje ca acestea pentru a ne justifica ”dreptul” de a-i forța pe alții (pe unii i-am ucide dacă nu ne-ar vedea nimeni). Percepția noastră este infailibilă și deci devenim reprezentanții ”autorizați” ai lui Dumenzeu:) Și bineînțeles,  Dumnezeu e mult mai de acord cu mine decât cu tine :) și deci am ”tot dreptul” să te forțez pe tine care nu înțelegi bine lucrurile:)

Ca să vezi de ce cele mai mari prostii nu se fac când le faci în numele tău, ci când pretinzi că Dumnezeu însuși e în spatele planurilor tale. Și dacă Dumnezeu ți-a spus să faci prostia respectivă, atunci prostia pare că are justificare și încă una supremă.

De câte ori nu procedăm așa? Și ne mai mirăm că cruciații au făcut-o, sau inchizitorii, sau mari clerici ai istoriei? Sau noi micii judecători ai tuturor celor pe care noi îi cunoaștem? Tendința asta se manifestă în noi când ne implicăm în ”dispute biblice” în care ne tranșăm adversarii mărunt și apoi îi atârnăm frumos la fezandat.
Nu e ciudat că în general ne e mult mai ușor să fim violenți și intransigenți cu răul altora decât cu ”drăguțele” noastre meschinării și răutăți personale?

Sensul primar al expresiilor din versetele de mai sus are de-a face cu determinarea interioară de a pune mâna pe Împărăția Lui. De a experimenta conducerea Lui în orice aspect al vieții noastre!

Când Dumnezeu ni se dăruie fiecăruia în mod egal, de ce unii dintre noi avem mai mult și alții mai puțin din Dumnezeu?

Cei care au înțeles principiul violenței în Împărăție vor avea întotdeauna mai mult! Nu pentru că sunt mai ”tari”, decât alții, ci pentru că le e sete mai tare și nu le e frică să-și recunoască și să își exprime această sete. Să ceară cu disperare și cu consecvență.

Trebuie să îl dorești pe Dumnezeu și experiența cu El în mod radical și cu violență, cu determinare.

Sunt atâtea voci stridente care intră în competiție cu șoapta fină a Duhului din noi. E nevoie de determinare pentru a-l auzi pe Dumnezeu. E nevoie de o hotărâre fermă pentru a putea porunci tuturor zgomotelor de fond ale dorințelor noastre firești să tacă. Să tacă pe o perioadă suficient de lungă pentru a-L putea auzi pe Dumnezeu.

E nevoie de determinare ca după ce i-ai auzit vocea să poruncești tuturor atitudinilor egoiste, mândre și de autoprotecție să piară și să faci apoi lucrul contraintuitiv și nepopular pe care Duhul ți l-a spus.

Există un cost al experimentării și al urmării lui Dumnezeu:

Luca 9:23  Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

Cei violenți, cei determinați să își omoare egoismul și dorința de control asupra propriei vieți vor avea întotdeauna mai mult din domnia lui Dumnezeu în viața lor, decât cei lejeri, decât cei cu o atitudine de lasă-mă să te las ...

Mântuirea e gratis, dar dacă vrei să îl cunoști și să-L experimentezi pe Isus va trebui să plătești un preț...

Doamne violentează-ne moliciunea și lenea și confortul. Ajută-ne să ne dăm seama că lipsa determinării de a-L urma cu orice preț pe Isus însemnă să alegem să trăim animalic și nu omenește... Suntem cei mai umani atunci când experimentăm demnitatea lucrului de căpătâi pentru care am fost creați ca și rasă umană, și anume acela de a ne bucura de Dumnezeu.

Mântuirea e gratis, dar cunoașterea și experimentarea lui Dumnezeu (ca orice lucru prețios – cel mai prețios) implică un cost, poate cel mai mare. Cei determinați (cei hotărâți și cei dedicați) îl vor experimenta personal pe Isus cu putere, cei lejeri vor experimenta amorțirea și atrofierea lor spirituală și într-un final vor experimenta cu exasperare doar urâțenia lenii, confortului și lipsei de orizont al propriului egoism.

Vom fi pacifiști cu dracul și cu propriul egoism și cu valorile perverse ale lumii noastre aflate în derivă? Sau vom fi violenți și determinați să plătim prețul experimentării interpersonale a celei mai grozave persoane din univers?  Vom fi violenți sau ne vom complace în căldicimea și îngustimea unei vieți fără direcție și fără rost?