Dr Sumrall istorisește un dialog pe care l-a avut cu Smith Wigglesworth (marele videcător britanic de la începutul secolului XX) undeva prin anii 30 ai secolului trecut.
Dr Sumrall îl întreabă pe Smith care e secretul constanței sale și al perseverenței sale de-a lungul anilor și mai ales a consecvenței pe care a observat-o la el în toate ipostazele în care Dr Sumrall l-a surprins pe Smith în propria casă.
Smith îi răspunde: ”Eu niciodată nu îl întreb pe Smith Wigglesworth cum se simte?”
Ce ne definește?
Propriile dorințe, mofturi, tânjiri ale firii?
Sau Cuvântul lui Dumnezeu și identitatea pe care Dumnezeu spune că o avem?
De ce nu suntem constanți și perseverenți nici măcar în cum ne definim pe noi înșine?
De ce suntem cameleonici de atât de multe ori în funcție de context sau de oamenii cu care venim în contact?
Poate în ultimă instanță nu prea contează ce simțim mai ales când comparăm valoarea propriilor sentimente în raport cu ceea ce spune Dumnezeu în Scripturi despre noi.
Poate ar trebui să murim față de orice alte descrieri pe care propriile emoții, trecuturi, traume, sau relații ale noastre ni le furnizează și să luăm aminte doar la ce spune Dumnezeu despre noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu