Eșecul creștinilor și credința oarbă

Am auzit o ilustrație interesantă.

Fiecare dintre noi acționăm în urma încrederii pe care o avem în lucrurile pe care le știm, le presupunem și estimăm.

Dacă vezi un avion al cărei aripă e în flăcări și fumegă și totuși alegi să te urci la bord pentru zbor, încrederea ta e oarbă și nu e rațională.

De ce cerem ca și creștini oamenilor să îl urmeze pe Isus când noi înșine nu îl urmăm?

Suntem ca un avion cu aripa fumegândă spunând celor din jur cât de confortabil va fi zborul înspre destinație.

Le cerem să aibă credință oarbă.

Isus zice: ”ca ei (cei care nu îl cunosc pe Isus) să vadă faptele voastre bune + să vadă dragostea voastră unul pentru altul și să... recunoască că Tatăl vostru din ceruri e meseriaș!”  - și evident să își dorească să îl cunoască... să urce la bord...

Cum era biserica primară? Cum e biserica subterană persecutată din China și cea din India? Erau biserici ale căror aripă nu fumega. Erau și sunt biserici care arată puterea supranaturală a lui Isus în vindecări supranaturale, într-o dragoste și unitate supranaturale, într-o dedicare supranaturală în a avea grijă de săracii și lepădații din societate...

Când aceste lucruri se văd... nu ceri unui om să aibă o credință oarbă să îl urmeze pe Isus, ci alegerea de a se încrede într-un Isus prezentat cu putere pare o alegere rațională... o credință rațională.

Hai să punem carne pe oasele credinței noastre și să nu mai avem o credință subțire, scheletică, emaciată, ci una vie...

Dacă Isus e pe primul loc în viața mea: soția mea, copiii mei, colegii și prietenii mei vor ști asta fără umbră de îndoială. La fel și în cazul tău.

Știu cei cu care ne întâlnim zilnic că iubirea și pasiunea vieții noastre e Isus? Sau nu neapărat? Interesant e că cei apropiați nouă știu dacă Isus sau alți idoli sunt pasiunea noastră cea mai mare.

Le cerem celor din jur să vină la un Isus pe care nici măcar noi nu-L iubim, nu-L cunoaștem și nu îl experimentăm?

Le cerem să aibă o credință oarbă sau una rațională?

Asta nu înseamnă că Isus nu e real și bine mersi și fără ca noi să trăim cu pasiune pentru El, și fără ca noi să îl reprezentăm cu cinste. Doar că El alege, ca cel mai bun prieten al nostru să își lege numele și reputația de noi, de prietenii Lui...

Haideți să nu îl mai facem de rușine! Haideți să fim noi îndrăgostiți de El chiar dacă ceilalți aleg altceva . Merită!