Ca și părinți cu trei copii adoptați și doi naturali vedem în noi tendința de fi părtinitori cu copiii naturali față de cei adoptați.
Ca să contracarăm aceste tendițe egoiste am dezvoltat în noi câteva reflexe mentale pe care ni le-am împământenit prin practică - cu greșelile inevitabile de parcurs - pentru a ne ajuta să nu facem nici o diferență între copii.
Aseară discutam cu Lotte despre faptul că ne e mult mai ușor în dispoziția noastră egoistă să fim mai îngăduitori cu greșelile copiilor naturali decât cu cele ale copiilor adoptivi.
Un lucru care ne ajută să fim nepărtinitori este să ne aducem aminte de Tăticul suprem al întregii creații nu e părtinitor. Că a ales să se uite la noi cu aceași dragoste ca la Isus Fiul Său care într-adevăr nu are nici un defect de caracter. Noi avem mii de defecte, dar suntem priviți cu aceași plăcere și producem aceași încântare și plăcere inimii Tăticului ca și Fiul Lui etern și fără pată.
Ce miracol: ca dragostea perfectă, nelimitată, caldă și afectuoasă a Tăticului să curgă în mod perfect și imparțial înspre tine și înspre mine la fel cum curge înspre Isus! Wow!
Un alt lucru pe care Dumnezeu i l-a spus lui Lotte în mod personal și care ne ajută să fim imparțiali e să îi tratăm pe copiii noștrii adoptivi așa cum ne-ar place ca alți părinți care au copii naturali să îi trateze pe ai noștrii naturali dacă printr-o circumstanță nefericită ai noștrii ar ajunge să fie adoptați de acei părinți care ar avea deja copiii lor naturali.
Ne mai întrebam aseară și de ce inima oamenilor care își spun că trăiesc pentru Isus și nu pentru ei e așa de închisă înspre adopție.
Probabil că din cauza orbirii în care aleg să trăiască mulți creștini. Nu VOR să se întâlnească fizic cu copiii orfani și astfel să se expună durerii mute a sutelor de orfani din orașul lor care zac abandonați în instituții. Nu vor să vadă. Nu vor să știe de această durere.
Duhul Sfânt nu poate lucra la ceva înspre care oamenii nu vor să își deschidă inima! Și astfel în loc să avem experiența lărgirii inimii rămânem înguști și egoiști. În loc să trăim larg și să facem loc iubrii nelimitate a lui Dumnezeu care poate invada orice spațiu ce noi îl deschidem pentru el, ne baricadăm în spatele zidurilor de frică și prejudecăți. Nu riscăm și nu ne aventurăm în afara zonei de confort pe care noi ne-o creăm în jurul nostru.
E ca și cum barca în care stăteau ucenicii fără Isus era mai sigură decât apa în care Petru era cu Isus! Cât de multă dragoste are Dumnezeu de împărțit nouă și altora, dar cât de puțin suntem dispuși să o experimentăm!
Rugați-vă pentru noi să fim imparțiali așa cum Tăticul nostru din ceruri e față de toți copiii Lui și pentru voi să aveți curajul să vă întrebați dacă nu cumva Dumnezeu vrea să vă ducă într-o aventură în care să îmbogățiți viețile orfanilor săi din instituții, dar mai ales viața voastră! Pentru că Dumnezeu ne iubește și pe noi și copiii noștri naturali, dar și pe cei orfani cu aceași dragoste cu care își iubește propriul Fiu! Nu e nici o părtinire!
Imaginea din post luată de aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f9/Waldm%C3%BCller_-_Die_Adoption.jpeg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu