Creștinismul e imposibil. Cea mai mare poruncă: să-L iubești pe Dumnezeu cu
tot ce ai: minte, emoții, voință, imaginație, energie fizică etc. e imposibilă.
După cum ști bine și tu și eu.
Constituția creștinismului: predica de pe munte – cu întoarcerea obrazului,
facerea de bine ca răspuns răului ce ni se face și tot ce e acolo – e imposibil
de trăit. Ști și tu, o știu și eu.
Cei ce încearcă să fie creștini și să-L iubească pe cont propriu fără să se
fi întâlnit în mod personal cu Dumnezeu își trăiesc viața într-o șaradă
moralistă. E aiurea să încerci să îl iubești pe cineva pe care nu îl cunoști
personal, ci doar din spusele popilor sau ale altora.
De fapt și încercarea de a iubi pe cineva (pe oricine) fără a cunoaște
sursa adevăratei iubiri și a fi conectat la această sursă e o încercare
meritorie, dar care în final se sfârșește fie în condescendență (vezi ce bun
sunt – mândrie), fie în dezamăgire cu propria neputință (nu sunt în stare să
iubesc pe altcineva cu dăruire de sine)
Dumnezeu nu ne cere să fim creștini pe cont propriu! Creștinismul e o
relație și nu o religie. De aceea Creștinismul începe cu Porunca iubirii lui
Dumnezeu pentru că acolo e adresa iubirii. Dumnezeu e iubire și El e cel care
ne învață și ne împuternicește să iubim.
Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu fără Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel spune în
Romani 5.5 ” Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile voastre prin
Duhul Sfânt.” Noi nu putem fabrica dragoste de Dumnezeu. E nevoie ca Dumnezeu
dragostea - Sfântul Duh să vină în noi și să producă iubire pentru Dumnezeu și
pentru aproapele.
Sfânta Treime e un ocean nelimitat și un fluviu nesecat de iubire. Între Cele
Trei persoane ale Treimii curge o iubire necondiționată și perfectă. Când
Sfântul Duh vine în duhul nostru omenesc devenim parte a fluxului de iubire din
Sfânta Treime și Sfântul Duh încarcă bateria inimii noastre cu iubirea din
Treime pentru Tatăl și pentru Fiul și pentru oricare ființă omenească cu care
ne e dat să ne întâlnim și să interacționăm.
Mântuitorul spune că Tăticul nostru e bun și că dă daruri bune celor ce i
le cer. Și mai spune că dacă noi vom cere lucruri bune, El ne va da SURSA
lucrurilor bune: adică pe Sfântul Duh care va veni să locuiască în noi și să
împlinească prin noi marea poruncă. Hai să cerem Sfântul Duh. O întâlnire reală
și personală cu Sfântul Duh!
Creștinismul e imposibil pentru noi. E posibil în Sfânta Treime. Dacă
Sfântul Duh vine în noi creștinismul nostru intră în sfera posibilului. Aceasta
e fascinația și climaxul de intensitate pe care duhul uman a fost creat să îl
experimenteze: iubirea divină care curge prin noi înapoi înspre Dumnezeu și în
afară înspre toți cei care ne înconjoară. Așa viața creștină e posiblă, alfel e
o jalnică autoînșelare.
Te-ai întâlnit vreodată ca și adult în mod personal cu Hristos? Dacă da, te
conectezi zilnic la El ca și sursă a iubirii? Te disciplinezi zilnic să te golești
de egoismul tău și să te lași umplut de iubirea Lui? Ști să primești iubirea
Lui? Să te înmoi în ea, să te desfătezi în ea, să te bucuri de ea? Comunici
zilnic cu Hristos, cu Tăticul, cu Sfântul Duh? Îți împărtășești viața celui ce
te iubește mult mai mult ca tine însuți? Îți găsești plăcerea în El?
Încearcă o dată să vi în prezența lui fără agendă, doar de dragul Lui, doar
ca să îl cunoști și să îl experimentezi. Învață să ai încredere și să te
abandonezi în brațele Celui care a dat ce a avut mai scump pentru tine! Propria
lui viață. Ești iubit și îl ai pe El la dispoziția ta: asta e baza
creștinismului posibil!
imaginea din post luată de aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu