Un
prieten mi-a răspuns în privat. Sper în curând să pot să public răspunsul său. Până atunci
ce urmează e o parte din răspunsul meu la obiecțiile lui.
Caracterul lui Dumnezeu
nu se schimbă. Caracterul lui Dumnezeu e reflectat deplin în Hristos: care își
dă viața pentru toți și ne spune că asta e iubirea adevărată pe care și noi
trebuie să o primim gratis de la El, dar care apoi va trebui să o lăsăm să curgă
prin noi... Chiar dacă în trecut se părea că a te răzbuna cu moarte, mutilare
sau ce o fi (talionul) la răul care ți-a fost făcut e ceva poruncit divin, Isus
spune: acum vă arat de fapt cum sunt eu (Dumnezeu), adică: iubiți-i pe cei care
vă ucid, faceți-le bine celor care vă persecută, rugați-vă pentru ei ... pentru
ca să fiți ca și Tatăl meu (și implict ca și Mine)
Deci aici nu mai e vorba
de uciderea dușmanilor, ci de iubirea lor, așa cum Hristos a făcut-o pe cruce.
E evident vorba de
revelație progresivă în VT.
Dar modul în care
Dumnezeu se manifestă în aspecte ale vt nu sunt în complet acord cu caracterul
lui Dumnezeu reflectat în Isus.
Isus nu a schimbat
caracterul lui Dumnezeu când a spus: Că până acum era dinte pentru dinte, dar
acum oricine se mânie...
Care era caracterul lui
Dumnezeu în VT?
Tot timpul caracterul
lui a fost ca și al lui Isus: iubire pentru ură și bine pentru rău! Asta e definiția harului. Pe
vremea Legii (nu că harul nu ar fi existat, ci doar încă nu fost descoperit pe
deplin) ”Harul și adevărul au venit prin Hristos.
Caracterul lui Dumnezeu
nu era niciodată: ”omoară-i pe toți și să nu cumva să uiți copiii!”
Dar Dumnezeu a ales să
acționeze progresiv și să descopere după puterea de înțelegere a celor din
vremile respective.
Nu că Dumnezeu s-ar fi schimbat
vreodată. Chiar dacă a dat porunci de genul: ”omoară-i pe toți și nu uita și
pruncii” Eu cred că a făcut-o pentru a se încadra în capacitatea lor de
înțelegere la acele vremi despre fișa de post al unei zeități capabile să
protejeze o națiune.
Bineînțeles, eu nu sunt
calvinist să cred că Dumnezeu face răul și el orchestrează răul. Cred că e
drept și pedepsește (din dragoste, nu din iritabilitate și nestăpânire).
Uitându-mă la Isus, eu
nu cred că Dumnezeu a fost vreodată încântat de moartea copiilor care nu aveau
nici o vină pentru că părinții lor au luat-o razna.
Cred că Dumnezeu
întotdeauna a vrut să ia copiii în brațe și să îi binecuvânte așa cum a
descoperit Isus. Iar faptul că a poruncit atunci să fie omorâți nu este o
reflectare completă a caracterului său, ci doar o umbră a caracterului Său.
Cum zice Wesley: dacă
Dumnezeu face răul: atunci e mai rău ca satan, că măcar de la satan te aștepți
să facă răul.
Cred că pentru a exista
posibilitatea dragostei, El îngăduie liberul arbitru și în consecință răul.
Cred că El știe ce vor face ăia răii și îngăduie și cred că e un tată bun care
lasă și corecții peste ai Lui uneori foarte dureroase.
Majoritatea corecțiilor
din VT nu sunt direct din partea Lui, ci doar îi lasă pe alții să îi atace. Nu să îi traumatizeze în exces ca și cum au făcut-o de fapt și
asirienii și babilonienii (pentru care au încasat-o și ei la rândul lor)
Deci cred că a vedea acele acte ale lui Dumnezeu în VT care sunt în aparentă contradicție cu caracterul Său revelat în Hristos (omoară copiii, în contrast cu i-a luat în brațe și i-a binecuvântat sau: ucide-i pe toți în contrast cu: binecuvântează-ți dușmanii, fă bine celor ce îți fac rău) reflectă de fapt caracterul constant al lui Dumnezeu, dar care era la momentul acela voalat de ”neîmplinirea vremilor” și de ”nevenirea deplină” a harului încă în Hristos.
Deci cred că a vedea acele acte ale lui Dumnezeu în VT care sunt în aparentă contradicție cu caracterul Său revelat în Hristos (omoară copiii, în contrast cu i-a luat în brațe și i-a binecuvântat sau: ucide-i pe toți în contrast cu: binecuvântează-ți dușmanii, fă bine celor ce îți fac rău) reflectă de fapt caracterul constant al lui Dumnezeu, dar care era la momentul acela voalat de ”neîmplinirea vremilor” și de ”nevenirea deplină” a harului încă în Hristos.
Cred, așa cum și tu
remarci, că același caracter în imaginea lui completă care va fi descoperit în
Hristos (era la fel și în VT - Vezi pasajul care se repetă constant și pe care
teologii îl numesc esența caracterului lui Dumnezeu, care apare în Lege,
Profeți, Psalmi: ”Dumnezeu e îndurător, milostiv, îndelung răbdător și bogat în
bunătate”. )
Doar că tot din dragoste
Dumnezeu în VT procedează progresiv și nu dintr-o dată în a-și revela pe deplin caracterul (care a
fost întodeauna îndelung răbdător și iubitor de dușmani) și uneori se pliază pe
mentalitățile tribale și naționaliste ale acelor vremi pentru că doar atâta a
crezut El că e bine să reveleze din pricina ”împietririi inimii” poporului
Său.
Voia deplină a lui
Dumnezeu nu a fost niciodată mântuirea oamenilor prin Lege. Sau nu a
intenționat niciodată ca o națiune să le disprețuiască și să le domine agresiv
pe celelalte sau să le șteargă de pe fața pământului. Dumnezeu întotdeauna a fost
slujitor și a vrut ca oamenii să-și exercite închinarea ca răspuns la dragostea
Lui.
Sunt multe implicații
aici pentru o poziție sau alta. Voi mai scrie despre asta. Nu cred că trebuie să vă însușiți părerea aceasta.
Aștept în continuare criticile voastre și obiecțiile voastre. Știu că pentru mulți dintre voi acest subiect e unul care vă pune pe gânduri sau vă nedumerește sau vă revoltă. Am nevoie și avem nevoie probabil de dialog pe tema asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu