.jpg)
Predica de pe munte. Matei 5-7. Cea mai radicală descriere a unui stil de
viață extraterestru.
Suntem ai pământului sau ai cerului? Indiciile sunt în modul în care viața
noastră reflectă sau nu cele opt fericiri.
Ferice de
cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Depindem de noi înșine, de forțele proprii (personalitatea, bogăția,
aspectul nostru fizic, educația noastră) sau de Dumnezeu? Ești ciudat dacă îți
duci viața ca și cum altcineva are controlul și știe mai bine cum se trăiește
și nu te zbați și nu încerci să determini și să controlezi tu! Deci: ești sărac
în duh sau în control? Sunt al pământului sau al cerului?
Ferice de
ceice plîng, căci ei vor fi mîngîiaţi!
Când observi că lumea e condusă de cei în control, de cei puternici, de cei
care au, de cei care știu și îți dai seama că tu ți-ai pus toate desagele în
carul altuia și că în mod voit ți-ai abandonat dreptul de a controla, de a
avea, de a ști mai bine și că toate le-ai dat Altuia care crezi tu că te
iubește... atunci plângi și jelești faptul că nu ești la cârmă și faptul că și
dacă ai fi la cârmă nu ai putea schimba mare brânză. Plângi și jelești faptul
că lumea nu e așa cum ne-am dori și așa cum ți-ai dori și că ști că nu agenda
ta și a mea va îndrepta lumea, ci lumea se va îndrepta doar în măsura în care
noi ne abandonăm dreptul de a fi în control. Îți primești mângâierea din
lucrurile acestei lumi sau plângi pentru că ști că lucrurile care îți sunt așa
de dragi în mod real nu te vor împlini niciodată? Ești în realitate sau în
autoînșelare? Ești al pământului sau al cerului?
Ferice de
cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
Când ști că toate conflictele există pentru că noi credem că doar controlul
și puterea noastră va duce la propășirea personală și a altora, îți dai seama
că traseul înspre conducere reală nu este impunerea personală asupra altora, ci
slujirea altora. Când nu se face voia mea în detrimentul voii celor care nu
sunt de acord cu mine, ci când eu fac voia Altuia care a pus nevoiele altora mai
presus de ale Lui. Atunci lumea va fi dominată de cine și ce trebuie. Sunt
blând și supus lui Isus sau caut să-mi cultiv propria mea sferă de dominație? Sunt
al cerului sau al pământului?
Ferice de
cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Fericirea e pentru cei care trag tare și trec primii linia de sosire în
lupta pentru bani, plăcere, putere. Sau... fericirea constă în a te întâlni cu
destinul care ți-a fost pregătit cu migală din veșnicie de un Tată iubitor?
Care din cele două scenarii crezi că te va împlini? După ce însetezi? Cursa pentru
bani, plăcere și putere nu a avut niciodată câștigători fericiți, ci doar
câștigători aroganți sau deziluzionați. Mândria sau deziluzia nu au fost și nu
vor fi niciodată substitute reale pentru fericire. Ce crezi că va stâmpăra setea
adâncă a sufletului tău: pământul sau Dumnezeu? Ești al cerului sau al
pământului?
Ferice de
cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Adună, câștigă și asigură-te că îți va merge bine. Tu ești sursa propriei
siguranțe. Sau... dăruiește-te, abandonează-te pe tine pentru Cel care s-a
abandonat pentru tine și pentru alții. Cufundă-te în râul de compasiune a lui
Dumnezeu pentru oamenii obsedați de sine din jurul tău și vei beneficia din
plin de grația Lui pentru propria ta obsedare cu sine. Sau... caută cu înverșunare
propriul bine și lasă lumea să se ducă dracului că ai tu probleme destule. Nu
te mira însă de ce îl simți pe Dumnezeu departe și nemilostiv. Râul milei lui
curge, dar tu nu dorești să te lași în voia curentului, ci preferi să stai pe
mal, în balta ta stătută și puturoasă a milei de sine. Suntem ai cerului sau ai
pământului?
Ferice de
cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Sunt mușchii mei și slăbiciunile mele un lucru pe care îl vântur pentru a
fi justificat în ochii celorlalți sau accept darurile mele ca pe un cadou de
preț și îmi asum slăbiciunile mele ca pe un lucru la care am de lucrat? E inima
mea liniștită cu ceea ce am și ceea ce sunt sau toți din jur îmi văd tulburarea
și neacceptarea de sine? Când nu accept ceea ce sunt îl acuz pe Dumnezeu că a
greșit când m-a făcut așa cum sunt. Și inima îmi e spoită cu tot felul de
vopsele, rujuri, măști, farduri și atitudini de autojustificare care mă mânjesc
și mă urâțesc în ochii mei și ai altora. Când mă voi accepta și vedea cu
recunoștință așa cum sunt, voi putea începe să îl văd pe Dumnezeu așa cum este!
Până atunci spoielile mele interioare îmi vor prezenta o imagine deformată și
impură a mea, a tuturor celor din jur și inclusiv a lui Dumnezeu! Ești de pe
pământ sau din cer?
Ferice de
cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Când știm că ”pacea” în lume este impusă întotdeauna de învingători asupra celor
învinși. Ne dăm seama că e o pace care va dura doar până ce învinșii vor deveni
din nou puternici și va reîncepe conflictul. Singura pace stabilă este a celor
care și-au predat agendele și interesele Prințului păcii care înțelege toate
părțile dintr-un conflict și care ne spune că doar agenda Lui odată asumată de
umanitate va duce la pacea interioară reală și la cea universală. Îți păstrezi
agenda sau interesele cu privire la alții sau le-ai abandonat Prințului păcii
care poate liniști marea ta interioară și valurile tuturor conflictelor
interumane? Suntem ai cerului sau ai pământului?
Ferice de cei prigoniţi din
pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va
fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor
spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
De când e istoria, cei care sunt altfel au fost periculoși pentru propria
noastră siguranță. Ne aduc aminte că s-ar putea ca noi să ne autoînșelăm. Să
facem noi efortul de a-i înțelege pe acești ciudați diferiți? Nu. Îi vom forța
să se conformeze. Îi vom persecuta. Le vom impune propria noastră variantă a
fericirii. Dacă ești altfel, dacă ești al cerului vei fi persecutat. Pentru că
deranjezi sistemul de valori cu care oamenii sunt obișnuiți. Ești persecutat?
Ești văzut ca și ciudat de mulți sau ai aceași culoare ca și sistemul? Nu
deranjezi pentru că nu te deosebești cu nimic de lumea căutătoare de plăceri și
ascendență personală? Ești al cerului sau al pământului?
Doar abandonându-ne în râul iubirii Lui care curge în matca fericirilor, creștinismul
nostru are impact. Altfel ne înșelăm singuri. O urmare a lui Isus cu dăruire de
sine va face din noi lumina lumii și sarea pământului. O ”urmare a lui Isus” în
care predica de pe munte nu e prezentă ne va face sare fără gust care nu e bună
la nimic.
Căci lată este poarta și lată este calea care duce la pierzare și mulți
sunt cei care intră pe ea, dar îngustă este poarta și îngustă este calea care
duce la viață și puțini sunt cei care o află...
M-a pus pe gâduri și m-a provocat să scriu asta:
Imaginea din post e luată de aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu