Șezătoare teologică: Cum va fi viitorul: Pre, Post sau Amilenist?

Demult am promis bisericii noastre că voi încerca să prezint în limbaj ușor digerabil care sunt diversele poziții majore vis a vis de interpretarea textelor privind viitorul omenirii (escatologie).

Fiind 2012, cu isteria maiașă pe cap și alte scenarii tragi-comice de schimbării de poli magnetici și alte minunății create pentru a crește audiența la tv, coordonarea mea cu acest fad să sperăm că va produce și lumină nu numai căldură.

Să începem cu lucrurile asupra cărora există consens între teologi cu privire la viitorul omenirii:

1. Hristos se va întoarce fizic pe pământ și va învinge defintiv răul
2. Va exista o înviere din morți trupească a tuturor oamenilor
3. Va exista o judecată finală a tuturor celor care au trăit
4. Cei drepți vor domni în veșnicie cu Hristos, iar cei răi vor suferi o veșnicie de despărțire față de Dumnezeu

Pozițiile interpretative sunt denumite în funcție de interpretarea pe care o dau textului din Apocalipsa 20 în care se vorbește de domnia lui Hristos pentru o mie de ani pe pământ.

Premileniștii sunt teologi care cred că Hristos va reveni înainte de cei o mie de ani în care apoi va domni pe pământ. (De aici ”pre” = înainte de mileniu). Postmileniștii sunt teologi care situează venirea lui Isus (”post”) după ce o mie de ani lumea va fi sub domnia lui Hristos prin biserca biruitoare care va fi evanghelizat lumea. Amileniștii cred că textul din Apocalipsa se interpretează simbolic și că nu va exista o domnie fizică de o durată specifică pe pământ a lui Hristos.

Voi face o scurtă prezentare a textelor pe care se bazează fiecare poziție și a argumentelor teologice pe care le formulează reprezentanții fiecărei tabere.

Premilenismul:

Premileniștii, cei care susțin că Hristos va veni înainte de începerea celor 1000 de ani de domnie a sa pe pământ se subdivid în trei categorii. Ce este comun poziției premileniste este faptul că susține o venire a lui Isus în două etape. Una pentru cei mântuiți și una pentru cei nemântuiți.

Categoriile în care se subdivid premileniștii se formează în jurul momentului în care aceștia situează prima venire a lui Hristos pentru credincioși raportat la necazul cel mare. Necazul cel mare este perioada în care Antichrist își va face prezența pe scena politică a lumii ca și conducător al ei.

Există premileniști pre-tribulaționiști. (pre = înainte/ tribulație = necaz) Aceștia cred că Hristos va reveni pentru a-i lua pe credincioși înaintea necazului cel mare și îi va răpi pe adevărații creștini pentru a-i proteja de suferința intensă a acelei perioade a istoriei.

Există premileniști mid-tribulaționiști (mid =mijloc/ tribulație = necaz) care cred că Hristos va reveni pentru credincioși în mijlocul perioadei de șapte ani a necazului cel mare.

Și există premileniști post-tribulaționiști (post-după, la sfârșit) care cred că Hristos va reveni pentru credincioși la sfârșitul perioadei necazului celui mare. Toți își bazează pozițiile pe interpretarea unor versete din arsenalul premilenist.

Textul de bază pentru premileniști este Apocalipsa 20,1-8, în care de 4 ori este menționată perioada de 1000 de ani în care Hristos va domni pe pământ și Satan va fi legat. Acestea sunt și alte pasaje care susțin faptul că vor fi două învieri: una pentru cei drepți și alta pentru cei damnați:

Luca 14.14 ”învierea celor drepți”.

Filipeni 3.10-13 Pavel se străduiește să ajungă la ”învierea din morți” pentru cei credincioși, pentru că altfel nu ar fi nevoie să-și dorească o înviere, dacă ar exista doar una și pentru cei drepți și pentru cei damnați.

1 Corint eni 15: 22 -25  ”... toți vor învia în Hristos, dar fiecare la rîndul cetei lui(când îi va veni rândul). Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere. ”

1 Tesaloniceni 4.16-17 ”morții în Hristos vor învia întâi”

Multe pasaje (de ordinul sutelor) se referă la perioada de domnie fizică (cei 1000 de ani) a lui Hristos pe pământ în Vechiul Testament, profeții care încă nu s-au împlinit: Daniel 7.14,18; Isaia 2.1-4; 11.6-8; 65.17-22; Ezechiel 36-48; Mica 41-8. Apoi pasaje din Noul Testament care fac referire la o astfel de perioadă: Evrei 3.7-4.13; Matei 5.5, 6.10; 2 Petru 3.13, Apocalipsa 21.1

Argumente adiționale pentru premilenism:

1. Susținere din partea tradiției bisericii: majoritatea părinților dintâi ai bisericii primare au avut o escatologie premilenistă (Iustin Martirul, Tertulian, Irineu și Lactantius)
2. Starea de deteriorare a lumii

Cum răspund teologii premileniști obiecțiilor care li se aduc:

1. Prima obiecție: Această perspectivă are o fundație inadecvată pentru că texul de bază este literatură apocaliptică care nu se poate interpreta literal. Răspuns: faptul că Apocalipsa este un text apocaliptic, nu justifică concluzia că nimic din literatura apocaliptică nu poate fi interpretat literal. Mai ales că menționarea celor 1000 de ani se face repetitiv de patru ori.
2. Obiecția 2: Această perspectivă nu corespunde ideii de creștere continuă enunțată implicit în parabola seminței de muștar. Răspuns: În general Dumnezeu lucrează progresiv, dar uneori în istorie, El suspendă procesele obișnuite (vezi potopul lui Noe și plăgile din Egipt). Așa va fi și la venirea lui Isus.

Postmilenismul:

Hristos va veni după o perioadă de o mie de ani în care lumea va fi evanghelizată și adusă în ascultare față de domnia lui Hristos prin biserică. În general a fost o atitudine pe care cei din secolul XIX au avut-o văzând expansiunea de atunci a mișcării misionare mondiale.

Textele scripturale care susțin această poziție sunt:  Luca17.20-21 – Nu se va spune: ”aici sau acolo” este Împărăția.  Matei 13.31-32 Împărăția va fi asemănată cu expansiunea seminței de muștar sau cu drojdia pe care o femeie o pune în aluat și care va duce la dospirea întregii plămădeli (Matei 13.33).

Hristos prin biserică e în procesul înfrângerii lui Satan și în expansiune prin viceregii lui umani: fii și fiicele lui născute din nou. Când lumea va înțelege evanghelia și se va pocăi, atunci ”orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că Hristos e Domnul” (Filipeni 2.10-11) Pacea va domni peste pământ (Isaia 11.6-9) etc.

Deja Satan e înfrânt și creștinii vor aduce lumea într-o poziție în care Isus îi va atrage pe toți la sine (Ioan 12.31-32). Postmileniștii nu neagă totuși faptul că va fi o perioadă în care lumea va trece prin necazul cel mare, dar aceasta va fi o perioadă care va fi precedată de cei o mie de ani de domnie a lui Hristos prin biserică.

Argumente adiționale pentru postmilenism:

1. Oferă încredere în viitor. Aceasta e singura poziție care motivează ucenicii la acțiune și așteaptă un succes garantat, într-un fel în care celelalte două poziții nu pot să o facă. De aceea creștinii trebuie să investească nu doar în mântuirea sufletului oamenilor, ci și în restaurarea creației pentru a-L întrona pe Domnul ei de drept.
2. Oferă o escatologie credibilă. Această poziție nu se bazează doar pe un verset obscur (1 Tes 4.17) în care Hristos va veni în mai multe etape, ci inspiră creștinii la demonstrarea radicală a dragostei lui Hristos prin acțiune socială și mărturie personală.

Cum răspund teologii postmileniști obiecțiilor care li se aduc:

1. Obiecția 1: Această perspectivă este contrară tradiției bisericii. Răspuns: tradiția bisericii nu a fost niciodată o autoritate în determinarea adevărului scriptural pentru evanghelici. Iar puritanii și mari teologi ai secolului XIX au fost partizani ai acestei poziții.
2. Obiecția 2: Cum explică această poziție dovezile evidente ale unei lumi aflată într-o stare de deteriorare avansată? Răspuns: Speranța trebuie să ne-o punem în promisiunea Domnului că sămânța de muștar va crește și nu în abilitatea umană de a observa progresul moral al umanității.  Un alt răspuns: Există multe locuri în lume în care creștinismul e în plină expansiune și lumea în ansamblu este mult mai puțin barbară și mai avansată în ce privește drepturile și demnitățile omenești ca și în trecut.
3. Obiecția 3: Există probleme serioase scripturale cu această poziție: în Matei 24 se spune că înainte de venirea lui Isus vor apărea mulți mesia falși, războaie, foamete și creștere a corupției generale. O variantă de răspuns: Aceste fenomene se refereau la lumea pe care iudeii din vremea Domnului o considerau ”din urmă” adică vremea distrugerii Ierusalimului și a dispersării națiunii iudee în 66-70 d.H. A doua variantă de răspuns: Optimismul viziunii postmileniste nu e că lucrurile se vor îmbunătății, ci că Împărăția va continua să avanseze în ciuda opoziției fizice și spirituale la Evanghelie.

Amilenismul:

Nu există un mileniu literal nici înainte, nici după venirea lui Hristos.

Textele scripturale care susțin această poziție sunt:

Apocalipsa 20.1-16 e doar un fragment de literatură apocaliptică care nu trebuie interpretat literal.  De ce să îl interpretăm literal când atâtea aspecte ale Apocalipsei sunt clar alegorice și figurate: de exemplu: balaurul, fiara, femeia îmbăcată în purpură, cele patru colțuri ale pământului etc.?

Nu există alte texte în care să se vorbească de mai multe veniri ale lui Hristos, dimpotrivă, există pasaje care afirmă o singură venire a Domnului:

Ioan 5.28-29 ”toți cei ce îi vor auzi vocea vor ieși din morminte și vor învia”: o singură înviere pentru cei drepți și cei nedrepți.

Fapte 24.15 ” o înviere a celor drepți și a celor nedrepți”

2 Tesaloniceni 1.5-10 se vorbește despre pedeapsa celor răi și despre proslăvirea lui Isus în sfinții Lui la venirea lui Hristos.

2 Petru 3.10 vorbește de ”ziua Domnului care va veni ca și un hoț” în care elementele naturale ale lumii se vor topi. Această descriere nu poate fi confundată cu o venirea de două ori a lui Hristos.

Argumente adiționale pentru amilenism:

1. O parte a tradiției bisericii: Augustin, D’Aquino, Calvin, Hoekema, Cox și în general toți teologii medievali susuțin amilenismul.

Cum răspund teologii amileniști obiecțiilor care li se aduc:

1. Obiecția 1: Poziția amilenistă spiritualizează Scriptura. Răspuns: Mulți dintre susținătorii celorlalte poziții interpretează alte pasaje profetice în mod simbolic. Decizia de a interpreta simbolic trebuie luată la fiecare pasaj în funcție de întreg.
2. Obiecția 2: Această poziție e foarte subțire în ce privește suportul scriptural și este construită defensiv. Răspuns: Amilenismul e defensiv pentru că e o negare a faptului că ar exista un mileniu literal în Scripturi.

Aici, în engleză e o imagine a celor trei poziții  (primele două sunt două subcategorii de premilenism):

Deci, am încercat să fiu succint și clar. Sper că am reușit, deși astfel de subiecte mânâncă multă cerneală și mulți copaci au fost tăiați pentru a tipări sutele de cărți de dezbatere pe tema aceasta. Cei care aveți întrebări sau vreți să aduceți clarificări sau să susțineți una dintre poziții vă rog să profitați de secțiunea de comentarii de pe blog.
Există și interpretarea preteristă și cea idealistă a Apocalipsei, dar despre acestea nu am vrut să vorbesc datorită faptului că în general au lacune mari de interpretare sau au susținători care nu acceptă infailibilitatea Scripturii.

Sunt recunoscător lui Body și Eddy pentru cartea lor ”Across the Spectrum” din care am preluat structura acestei prezentări alternative. Există multe altele și în românește. Erickson și Grudem au două Teologii sistematice tipărite în românește în care subiectul e tratat cu mult detaliu.

În seria asta de dezbateri teologice îmi propun să prezint plaja diversă a teologiei evanghelice cu privire la câteva subiecte care sunt ”calde” acum, de genul: Dezbaterea cu privire la destinul veșnic al celor neevanghelizați. Dezbaterea cu privire la Preștiința lui Dumnezeu. Dezbaterea cu privire la interpretarea literală sau nu a Geneza 1. Dezbaterea cu privire la semnificația primară a ispășirii. Dezbaterea cu privire la rolul femeii în lucrare. Dezbaterea cu privire la iad.

Imaginea din post e luată de aici:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/29/Durer_Revelation_Four_Riders.jpg