Cum ne purtăm cu proștii?

Proverbe 26:4  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.
Proverbe 26:5  Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

(prostul e o traducere mai adecvată înțelesului uzual al termenului decât nebunul lui Cornilescu)

Cine sunt proștii? 

Proștii din Proverbele lui Solomon sunt cei neinițiați în viață, mujicii, adolescenții timpurii sau târzii, iresponsabilii veseli:) sau triști...
Oamenii fără suficientă experiență, care încă nu au trecut prin toate examenele vieții, dar care pretind că sunt la același nivel cu cei care au trecut cu bine examenele vieții...
Sunt diferiți de ”batjocoritori”, sau rebeli. Aceștia sunt profesioniștii în prostie. Cei care i-au băut adânc conținutul și s-au confruntat cu consecințele devastatoare ale prostiei și totuși au ales să rămână în aceeași barcă cu ea și să fie definiți de ea.
Proști avem șansa să fim noi în multe domenii ale vieții și mulți sau majoritatea dintre semenii noștrii.
Nu vă supărați! Trebuie să avem o minimă simpatie și empatie cu prostul! Nu e așa de diferit de majoritatea dintre noi! ):
Cine trece la școala prostiei devine înțelept.
Cine cade la școala prostiei devine batjocoritor.
Ce să facem când proștii de lângă noi se manifestă?
Cele două versete întotdeauna m-au intrigat prin alăturarea lor și prin soluțiile diametral opuse pe care le dau la relaționarea cu prostul.
Ce e la fel?
1. În ambele versete, prostul se manifestă prin cuvinte, atitudini, fapte și noi suntem în postura de martori la respectiva demostrație publică de imbecilism.
2. În ambele versete suntem în fața alegerii de a interacționa sau de a ne abține să interacționăm cu prostul și prostia lui.
Ce e diferit?
1. În primul caz, prostul caută aderenți, caută să racoleze suport pentru opinia lui publică. (asemănare cu el)
2. În al doilea caz, prostul se pretinde deștept detaliind poziția lui „înțeleaptă” și „chibzuită.” (înțelepciune)
3. (să nu te asemeni cu el) În prima ipostază prostul nu discută, el perorează. E convins de poziția pe care stă și se află în campanie de diseminare a ideilor sale minunate. În cazul acesta prostul nu mai e dispus să discute despre cum și de ce a ajuns la concluziile pe care le are, ci doar predă și recită cu convingere.
Când prostul e în campanie, n-are rost să facem și noi campanie. Chiar dacă avem dreptate. Prostului nu îi răspunzi la convingeri ferme proaste cu convingeri ferme bune. N-are rost să semănăm cu el în zelul de a convinge prin măreția ideii și nu prin forța argumentului.
Dacă suntem în campanie și noi, chiar dacă avem dreptate vom semăna cu prostul.
4. (să nu se creadă înțelept) Când prostul elucubrează despre cât de înțelepte sunt opiniile lui, și care sunt motivele pentru care el ține la convingerile lui proaste, atunci e momentul să discutăm și să argumentăm (cu empatie, calm și clar) de ce și cum convingele lui nu sunt cele mai bune și de ce ar trebui să accepte alternative!
Concluzie:
Haideți să discutăm cu deschidere și cele mai profunde convingeri ale noastre, niciodată nu știm din ce morman de prostie a altora sau personală izvorăsc!
Haideți să nu ne trâmbițăm cu aroganță convingerile înainte de a fi încercate de viață, de oameni mai vechi , de cei care au poziții diferite și de cei mai înțelepți ca noi!
Vom fi auziți doar de proștii care NU sunt în campanie! Când proștii sunt în campanie hai să găsim ceva mai bun de făcut cu timpul și energia noastră decât să le combatem ideile!
Când proștii își argumentează cu deschidere poziția, e momentul să le suflăm cu dragoste în castelul de cărți!
Haideți să iubim proștii! Suntem încă în așa mare măsură cetățeni ai patriei lor!