Te-ai
gândit vreodată că e nevoie de o singură generație ca valorile generale dintr-o
societate să fie complet diferite în multe (importante) domenii față de ceea ce
este de comun acord acceptat azi?
Care
ar fi efectul asupra societății în cazul în care o generație întreagă ar
abandona creștinismul? Sau contrariul: Care ar fi efectul asupra societății în
cazul în care o generație întreagă s-ar devota lui Hristos?
Bineînțeles,
că întrebarea care trebuie pusă e și cât din populația care se declară creștină
este compusă din urmași reali ai lui Hristos, care ar pune relația cu Isus mai
presus de câștigul îndoielnic, de sexul în afara căsătoriei, de răzbunarea în
relații, etc.?
Un
studiu interesant asupra generațiilor în viață în societatea americană relevă
faptul că cei născuți după anul 2000 pun la îndoială existența lui Dumnezeu
într-un număr mult mai mare decât generațiile anterioare. De asemnea,
fundamentalismul american, (care vrea să controleze comportamentul moral al
maselor prin legislație – ce tâmpenie!) e o sursă importantă a rezervei (pe
bună dreptate) acestei generații față de Dumnezeu.
Din
păcate, din nou, creștinii ar vrea să-i controleze cu sabia pe alții, uitând că
îl urmăm pe Hristos care și-a dat viața pentru și a trăit viața pe pământ
asociindu-se în special cu cei falimentari din punct de vedere moral. (homo,
prostituate, trădători de neam, proxeneți, cerșetori – profitori, hoți – adică
generic: ”păcătoșii” acelei și acestei generații).
Isus
a mers la ei, nu i-a așteptat pe aceștia să vină la El la ”serviciul religios”.
Isus a văzut valoarea lor inestimabilă din spatele zdrențelor morale pe care le
purtau în mod vădit, zdrențe pe care le purtăm cu toții. Bineînțeles, unii mai
avem senzația că neprihănirea noastră e cea care îl înduplecă pe Dumnezeu
(”mulțumesc Doamne că eu nu sunt ca...”) și de aceea ne place să ne deghizăm în sfințișori
de carton îndreptățiți să se revolte la vederea ”păcătoșilor”... ”ca
și vameșul acesta.” Suntem așa de miopi încât confundăm păcătosul cu păcatul și
păstrăm distanța. Ne distanțăm de ceea ce poartă o valoare nelimitată, oameni
după chipul divin și devenim o caricatură morală când ne raportăm la adevăratul
standard al sfințenie absolute care s-a asociat continuu, nu cu cei ”sănătoși”,
ci cu cei ”bolnavi”.
Apropo,
dacă ar mai veni odată Isus în blugi, vă dați seama că ar fi pus pe cruce
pentru că s-ar duce la bar și nu la serviciul religios cu cor, predică și
clădire la care l-am invita?
Ar
fi interesant de observat care ar fi în România reacția onestă la afirmația:
”nu te-ai îndoit niciodată de existența lui Dumnezeu”. Care ar fi reacția
defalcat pe generații în România - ar fi un alt studiu interesant.
Îndoielile
nu știu dacă sunt neapărat un semn care ar trebui să îngrijoreze sau să ne
încurajeze. Isus a răspuns întotdeauna îndoielilor. Nu a răspuns rebeliunii,
dar a răspuns căutării autentice după dovezi. Deși credința merge dincolo de
dovezi, ea nu merge niciodată împotriva lor. În sensul acesta sper ca
îndoielile preadolescenților să se nască dintr-o curiozitate crescută față de
lucururile spirituale și față de supranatural și față de temeinicia
afirmațiilor istorice ale creștinismului și nu din dorința de a justifica un
mod de viață laxă, prea consumată cu satisfacția de moment pentru a-și mai pune
întrebările esențiale ale vieții.
Cred
însă într-un scenariu pozitiv în România: să avem o generație de tineri
care se dăruiesc radical lui Hristos și trăiesc cu abandonare de sine pentru
a-i sluji pe alții: pe săraci, pe cei cu dizabilități, pe cei care sunt în
suferință, pe cei care sunt diferiți etnic, economic, ca nivel de educație și
ca orientare sexuală.
Cred
că e posibil ca o nouă generație plină de Duhul Sfânt să ridice nu sabia, ci să
slujească cu smerenie și cu sacrificiu de sine pe cei asemenea lor și pe cei
mai dezavantajați ca și ei, și de asemenea, să proclame cu îndrăzneală prin
fapte și vorbe că Hristos e singura împlinire reală a unui tânăr și că idolii
materialismului și ai plăcerii desfrânate proclamați de industria
divertismentului sunt falși.
Un
astfel de stil de viață ar fi o lumină strălucind cu putere, cu dragoste, nu cu
ură, pentru toți, dar mai ales pentru cei diferiți, marginalizați și
abandonați.
Vie
Doamne Împărăția Ta peste tineretul României.
Aici e articolul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu