Ce am învățat despre viață tunzând via?

Am tuns via din curte câteva zile la rând.

Cei care se pricep la tunsul viei știu că a tunde via în aprile e târziiiuuuu, de asemenea își vor mai da seama că sunt un novice în ”sportul acesta”.

Ce am învățat din experiența aceasta?

Am avut ocazia să-l înțeleg mai bine pe Isus în postura de Șef al bisericii, Cap al trupului, Marele păstor al oilor, Adevărata viță!

Când ști cum funcționează lumea organică și în special modul în care via produce struguri ști și de ce e nevoie pentru o producție conform așteptărilor.

Câteva chestii de abecedar viticol pentru a înțelege și voi de ce am înțeles ce am înțeles despre viață din tunsul viei.

Tunsul sau curățatul viei se face în primăvară. Înainte de a începe creșterea pentru a optimiza rodirea din toamnă. Dacă nu o cureți în primăvară, toamna ai multe frunze, struguri de proastă calitate și seva viței se scurge în mlădițe prea multe care nu produc struguri și nu vor produce nici pe viitor.

Dacă nu faci la timp curățarea, cum e și cazul meu, via ”plânge”. Seva și creșterea e deja activată și ea se ”scurge” prin locurile în care e tăiată. Copiii mei mergeau să culeagă mlădițele tăiate și via îi ”ploua” cu plânsul ei.

Un bun viticultor, nu ca mine, curăță via la începutul lui martie, când încă ”motorul creșterii” nu e pornit, pentru a evita scurgerea energiei și ”durerea” inutilă. Isus reduce durerea, știind timpul optim pentru curățire. Durere minimă pentru rezultate maxime. Durerea ca și tăierea însă e inevitabilă și pentru viața de urmaș al lui Isus.

Tăierea se face individual pe fiecare viță. Fiecare viță se urmărește individual și apoi fiecare mlădiță. Se verifică sănătatea, lungimea, potențialul, locul în ansamblul viei a fiecărei mlădițe. Trebuie să ai și imaginea de ansamblu a întregii vițe, dar și imaginea în detaliu a locului și rolului fiecărei mlădițe. Grija individuală e esențială. Fiecare mlădiță e unicat și necesită o abordare individuală. Dacă nu ești atent, faci prăpăd și tai mlădițe bune și lași să rodească mlădițe slabe.

Mă simt bine să știu că Isus se uită cu drag și cu atenție la mine și că mă evaluează periodic și că îmi cunoaște rolul meu în ansamblul Împărăției și a bisericii. Mă simt bine și că taie din mine atât cât e necesar și că o face cu drag pentru a putea fi folosit cu eficiență.

Ceea ce se taie din vie sunt în primul rând mlădițele sau vițele care sunt moarte. Acestea se taie chiar ”din rădăcină”, adică de la locul în care se îmbină cu vița principală. A lăsa o mlădiță moartă pe vie înseamnă a canceriza zona și a estompa seva să treacă prin viță mai departe la mlădițele roditoare.

Dacă Isus lasă pe cei morți în trup, adică pozițional să fie ”membri”, adică îi tolerează pe cei ”cărora le merge numele că sunt vii, dar sunt morți”, în timp, moartea se răspândește și la cei sănătoși și distruge întreaga viță.

Disciplina bisericească e necesară. A spune celui mort că e mort și a ales singur să întoarcă spatele dragostei lui Dumnezeu și bisericii e un act de dragoste. Act de dragoste pentru cel ”mort” și dragoste pentru ceilalți rămași în biserică. Când ”tai” ce e mort din biserică, cei rămași își dau seama că persistența în păcat (decizia de a nu mai lăsa să curgă seva prin tine) produce uscăciunea și că a alege să te descompui în păcatul propriu nu e o opțiune viabilă în Împărăție . Această ”tăiere” îi trezește la realitate pe cei rămași.

A nu confrunta persoana fie de frică, fie din comoditate și a ”tolera” păcatul duce la contaminarea celor care tolerează păcatul.

Multe mișcări și biserici cu impact au fost ucise de tolerarea și ascunderea sub preș a păcatului odată ce acesta devine vizibil la lideri sau la oamenii din biserică.

Următorul lucru care are parte de tăiere sunt mlădițele sănătoase. Ceea ce se taie din ele e partea care e prea lungă din mlădiță pentru a aduce rod. Strugurii vor apărea pe o viță, atunci când pe ea sunt două sau trei mlădițe lungi și alte poate 5 – 10 - 15 mlădițe pe care sunt doar doi muguri.

Interesant, e faptul că cele 2-3 mlădițe de pe viță cărora li se permite să fie lungi de 7-8 muguri sau 12 muguri sunt cele care sunt cele mai sănătoase sau care sunt orientate cel mai bine având în vedere direcția în care vrei ca vița per ansamblu să crească.

Un alt lucru interesant e să dai un ”ritm” creșterii prin distanța care o lași între mlădițe. Dacă mlădițele sunt ”înghesuite în spațiu” ele ”consumă” viața viței și roada nu mai apare. Dacă sunt prea multe îngesuite pe un spațiu restrâns, acestea vor fi în competiție pentru resursele din viță. Asta înseamnă că uneori, va trebui să rărești mlădițele tăindu-le pe cele mai slabe (radical) din locul în care se îmbină cu vița.

Lecții:

1. Indiferent dacă suntem efecienți sau nu pentru Împărăție, vom fi tăiați. Dacă suntem mai eficienți (sănătoși) în viața de supunere față de Isus vom fi tăiați mai puțin și vom fi reprezentativi pentru modul în care Împărăția se extinde în locul în care Dumnezeu ne-a pus.
2. Partea din noi care e ”prea lungă” pentru rodire trebuie tăiată. Dacă acea parte din noi care e în ”plus” nu e tăiată, acea parte va produce doar impresie bună (lungime și frunze) și nu roade. Și dacă acea parte din noi care e în plus nu e tăiată, inclusiv partea din noi care ar fi adus roadă dacă ar fi avut parte de tăiere, va rămâne fără roadă. Care sunt acele părți din noi care împiedică creșterea și seva vieții lui Dumnezeu să se manifeste față de alții?
3. Împărăția (Împăratul) are suficiente resurse pentru rodire. Dacă ne înghesuim prea mulți în aceași direcție, vom avea șansa să înnăbușim rodirea și vom avea șansa să fim eliminați de tot din acel loc de către Viticultor. Care e direcția în care mă ”înghesui” pe cont propriu fără a mă trimite Isus într-acolo?