Se afișează postările cu eticheta vorbire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vorbire. Afișați toate postările

sâmbătă, 26 iulie 2014

Cum ne purtăm cu proștii?


Proverbe 26:4  Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.
Proverbe 26:5  Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

(prostul e o traducere mai adecvată înțelesului uzual al termenului decât nebunul lui Cornilescu)
Cine sunt proștii? 
Proștii din Proverbele lui Solomon sunt cei neinițiați în viață, mujicii, adolescenții timpurii sau târzii, iresponsabilii veseli:) sau triști...
Oamenii fără suficientă experiență, care încă nu au trecut prin toate examenele vieții, dar care pretind că sunt la același nivel cu cei care au trecut cu bine examenele vieții...
Sunt diferiți de ”batjocoritori”, sau rebeli. Aceștia sunt profesioniștii în prostie. Cei care i-au băut adânc conținutul și s-au confruntat cu consecințele devastatoare ale prostiei și totuși au ales să rămână în aceeași barcă cu ea și să fie definiți de ea.
Proști avem șansa să fim noi în multe domenii ale vieții și mulți sau majoritatea dintre semenii noștrii.
Nu vă supărați! Trebuie să avem o minimă simpatie și empatie cu prostul! Nu e așa de diferit de majoritatea dintre noi! ):
Cine trece la școala prostiei devine înțelept.
Cine cade la școala prostiei devine batjocoritor.
Ce să facem când proștii de lângă noi se manifestă?
Cele două versete întotdeauna m-au intrigat prin alăturarea lor și prin soluțiile diametral opuse pe care le dau la relaționarea cu prostul.
Ce e la fel?
1. În ambele versete, prostul se manifestă prin cuvinte, atitudini, fapte și noi suntem în postura de martori la respectiva demostrație publică de imbecilism.
2. În ambele versete suntem în fața alegerii de a interacționa sau de a ne abține să interacționăm cu prostul și prostia lui.
Ce e diferit?
1. În primul caz, prostul caută aderenți, caută să racoleze suport pentru opinia lui publică. (asemănare cu el)
2. În al doilea caz, prostul se pretinde deștept detaliind poziția lui „înțeleaptă” și „chibzuită.” (înțelepciune)
3. (să nu te asemeni cu el) În prima ipostază prostul nu discută, el perorează. E convins de poziția pe care stă și se află în campanie de diseminare a ideilor sale minunate. În cazul acesta prostul nu mai e dispus să discute despre cum și de ce a ajuns la concluziile pe care le are, ci doar predă și recită cu convingere.
Când prostul e în campanie, n-are rost să facem și noi campanie. Chiar dacă avem dreptate. Prostului nu îi răspunzi la convingeri ferme proaste cu convingeri ferme bune. N-are rost să semănăm cu el în zelul de a convinge prin măreția ideii și nu prin forța argumentului.
Dacă suntem în campanie și noi, chiar dacă avem dreptate vom semăna cu prostul.
4. (să nu se creadă înțelept) Când prostul elucubrează despre cât de înțelepte sunt opiniile lui, și care sunt motivele pentru care el ține la convingerile lui proaste, atunci e momentul să discutăm și să argumentăm (cu empatie, calm și clar) de ce și cum convingele lui nu sunt cele mai bune și de ce ar trebui să accepte alternative!
Concluzie:
Haideți să discutăm cu deschidere și cele mai profunde convingeri ale noastre, niciodată nu știm din ce morman de prostie a altora sau personală izvorăsc!
Haideți să nu ne trâmbițăm cu aroganță convingerile înainte de a fi încercate de viață, de oameni mai vechi , de cei care au poziții diferite și de cei mai înțelepți ca noi!
Vom fi auziți doar de proștii care NU sunt în campanie! Când proștii sunt în campanie hai să găsim ceva mai bun de făcut cu timpul și energia noastră decât să le combatem ideile!
Când proștii își argumentează cu deschidere poziția, e momentul să le suflăm cu dragoste în castelul de cărți!
Haideți să iubim proștii! Suntem încă în așa mare măsură cetățeni ai patriei lor!






joi, 17 ianuarie 2013

Cum ne nenorocim singuri familiile: dezastrul criticii și al sarcasmului!



Efeseni 4:29  Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Cuvintele noastre ar trebui să dea har celor din jurul nostru. Și eu uit cel mai des să dau har celor din familia mea! Tu?
Harul este expresia prețuirii pentru o persoană. A prețui, a acorda valoare inestimabilă unei persoane este esența dragostei după model Hristic.
Harul de asemnea înseamnă nu a tolera răul care ți se face, ci a-l anula prin facere de bine. De obicei manifestăm har când ne purtăm exact opus față de tratamentul negativ la care suntem supuși. Exemplu: se strigă la noi, noi apreciem și vorbim tandru. Suntem catalogați și jigniți, noi afirmăm lucrurile pozitive și apreciem persoana care ne face rău.
7% din comunicare este verbală. Deci, harul se dă doar în proporție de 7% prin CE spunem, și în 93% prin CUM spunem lucrul respectiv. TONUL și decibelii și starea din noi e mai importantă decât cuvintele.
Psihologii spun că cineva își va dori să stea și să se bucure de o relație, dacă în relația respectivă procentul de apreciere și mângâiere e de 8 ori mai mare decât cel de critică și obiecții.
Dacă relația ta cu oricare persoană nu se încadrează în acest procent de afirmare – critică, persoana nu își va dori o relație cu tine.
Vrei să ai relații pozitive? Ai grijă să menții procentul pozitiv. Dacă nu, nu-i acuza pe cei care te evită.
Și de ce să ni-i îndepărtăm pe cei care îi dorim de fapt să ne fie cei mai apropiați? Soțul? Copiii?
Cum să dăm har prin vorbire?
Niciodată nu asasina persoana. Asasinatul se face prin judecăți exprimate prin etichete. Exemplu: minicinosule, leneșule, prostule. Etichetele niciodată nu sunt adevărate: ele nu comunică TOT adevărul despre persoana respectivă. Persoana respectivă are valoare inestimabilă în ochii lui Dumnezeu și în mod sigur spune ȘI adevărul, are momente când e harnic sau inteligent... deci etichetele NU sunt adevărate.
Etichetele NU sunt iubitoare: nu afirmă niciodată valoarea inestimabilă a persoanei. Nu transmit valoarea care se așteaptă Dumnezeu de la noi să o transmitem prin toată vorbirea noastră (să dăm har) chiar și atunci când confruntăm persoana cu privire la un fapt negativ pe care l-a făcut.
Nervii mei și ai tăi (+puțin sau mai mult ajutor demonic) ne duc la judecată și la a scoate pe gură etichete.
Cum să confruntăm cu har?
1.                   Punând întrebări nesarcastice: ”Ce ai vrut să transmiți prin asta?” ”Ști cum m-a făcut să mă simt ceea ce ai spus sau ai făcut?”
2.                   Aducându-ne aminte și spunându-i persoanei pe care o confruntăm că și noi facem exact lucrul cu care urmează să o confruntăm pe respectiva persoană. (Bârna ne e înfiptă bine în ochi - mai ales când suntem nervoși). Iar când noi ne recunoaștem și ne afirmăm co-păcătoșenia, persoana pe care o confruntăm înțelege că scopul confruntării noastre nu este distrugerea, ci ridicarea lui sau ei și corectarea în dragoste.
3.                   Vorbind doar despre faptul negativ și despre efectele negative asupra sentimentelor noastre, nu despre caracterul întreg al persoanei. Doar Dumnezeu are dreptul să eticheteze o persoană și El o face întotdeauna cu milă și har. Hai să nu fim mai deștepți ca Dumnezeu.
4.                   Hai să așteptăm o oră, două, până când suntem calmi. Comunicarea la nervi distruge ceea ce e prețios pentru Dumnezeu și ar trebui să fie și pentru noi: o altă ființă umană.
5.                   Afirmând părțile pozitive ale persoanei și apoi spunându-i faptul negativ.
6.                   Folosind un ton respectuos, conciliant și nebeligerant.