Se afișează postările cu eticheta adopție. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adopție. Afișați toate postările

marți, 17 martie 2015

Năpasta neamului românesc


Care e viciul major al românilor?
Beția, curvia, bârfa, lenea, hoția?
Nu. Crima!
Suntem la vreo 26 -28 milioane de prunci români omorâți în urma deciziei propriilor părinți în ultimii 25 de ani.
Anul și milionul de prunci uciși.
Asta e năpasta neamului românesc! Pruncuciderea!
O crimă venită dintr-un mod de gândire patologic, subuman, animalic:
Un prunc în plus înseamnă bani în plus, înseamnă timp în plus, înseamnă greutăți în plus, înseamnă mai puține oportunități de distracție, înseamnă efort în plus...
Materia a ajuns să fie mai importantă ca persoana!
Lucrul e mai important ca omul!
Confortul mai important ca viața!
Comunismul ne-a mutilat gândirea cu materialismul lui funciar și capitalismul cu consumerismul lui ne-a făcut să ne vindem sufletul pe confort.
Maica Tereza spunea însă că grozăvia grozăviilor se întâmplă atunci când materialismul face o mamă să își omoare propriul prunc. Maternitatea ar trebui să fie cel mai sfânt lucru pământean. Dar și acesta e pervertit de odiosul idol al consumerismului.
Când în război ucidem un om care vrea să ne ia glia și familia putem găsi justificări.
Când însă învățăm o mamă să își ucidă propriul prunc de dragul unui grad de confort sporit nu există justificări. Există doar crimă. Cea mai odioasă.
Asta e năpasta românilor: suntem ucigași de copii.
Înotăm în sângele lor.
Ce e de făcut?
Dacă ai ucis. Există iertare. La Hristos care iartă și reabilitează necondiționat oricui îi cere asta!
Dacă te închini la dumnezeul confort: schimbă-ți modul de a gândi! Copiii sunt o binecuvântare, nu un blestem!
Avem 70 000 de copiii aruncați la gunoiul societății în instituțiile de sluțire a personalității numite orfelintate.
Roagă-te. Dă din timpul și banii tăi. Ia în week end un copil instituționalizat acasă. Ajută-i pe cei care au adoptat. (din experiență spun că avem nevoie). Ia în plasament. Adoptă.
Nu toți avem aceași măsură la pantoful milei și nu de la toți se așteaptă același lucru.
Fă lucrul de care te-a încredințat Dumnezeu că trebuie să-l faci și fă-l cu credincioșie.
Și
Vino sâmbătă 21 martie în orașul tău la Marșul pentru Viață.
http://www.marsulpentruviata.ro/
Vino să arați și tu că românii pot scăpa de cea mai mare și mai urâtă năpastă din câte au dat peste ei!
Vino să ne eliberăm de năpasta neamului nostru!







marți, 16 octombrie 2012

Dialog între părinți adoptivi: Cum iubește Dumnezeu copiii și pe noi!


Ca și părinți cu trei copii adoptați și doi naturali vedem în noi tendința de fi părtinitori cu copiii  naturali față de cei adoptați.
Ca să contracarăm aceste tendițe egoiste am dezvoltat în noi câteva reflexe mentale pe care ni le-am împământenit prin practică - cu greșelile inevitabile de parcurs - pentru a ne ajuta să nu facem nici o diferență între copii.
Aseară discutam cu Lotte despre faptul că ne e mult mai ușor în dispoziția noastră egoistă să fim mai îngăduitori cu greșelile copiilor naturali decât cu cele ale copiilor adoptivi.
Un lucru care ne ajută să fim nepărtinitori este să ne aducem aminte de Tăticul suprem al întregii creații nu e părtinitor. Că a ales să se uite la noi cu aceași dragoste ca la Isus Fiul Său care într-adevăr nu are nici un defect de caracter. Noi avem mii de defecte, dar suntem priviți cu aceași plăcere și producem aceași încântare și plăcere inimii Tăticului ca și Fiul Lui etern și fără pată.
Ce miracol: ca dragostea perfectă, nelimitată, caldă și afectuoasă a Tăticului să curgă în mod perfect și imparțial înspre tine și înspre mine la fel cum curge înspre Isus! Wow!
Un alt lucru pe care Dumnezeu i l-a spus lui Lotte în mod personal și care ne ajută să fim imparțiali e să îi tratăm pe copiii noștrii adoptivi așa cum ne-ar place ca alți părinți care au copii naturali să îi trateze pe ai noștrii naturali dacă printr-o circumstanță nefericită ai noștrii ar ajunge să fie adoptați de acei părinți care ar avea deja copiii lor naturali.
Ne mai întrebam aseară și de ce inima oamenilor care își spun că trăiesc pentru Isus și nu pentru ei e așa de închisă înspre adopție.
Probabil că din cauza orbirii în care aleg să trăiască mulți creștini. Nu VOR să se întâlnească fizic cu copiii orfani și astfel să se expună durerii mute a sutelor de orfani din orașul lor care zac abandonați în instituții. Nu vor să vadă. Nu vor să știe de această durere.
Duhul Sfânt nu poate lucra la ceva înspre care oamenii nu vor să își deschidă inima! Și astfel în loc să avem experiența lărgirii inimii rămânem înguști și egoiști. În loc să trăim larg și să facem loc iubrii nelimitate a lui Dumnezeu care poate invada orice spațiu ce noi îl deschidem pentru el, ne baricadăm în spatele zidurilor de frică și prejudecăți. Nu riscăm și nu ne aventurăm în afara zonei de confort pe care noi ne-o creăm în jurul nostru.
E ca și cum barca în care stăteau ucenicii fără Isus era mai sigură decât apa în care Petru era cu Isus! Cât de multă dragoste are Dumnezeu de împărțit nouă și altora, dar cât de puțin suntem dispuși să o experimentăm!
Rugați-vă pentru noi să fim imparțiali așa cum Tăticul nostru din ceruri e față de toți copiii Lui și pentru voi să aveți curajul să vă întrebați dacă nu cumva Dumnezeu vrea să vă ducă într-o aventură în care să îmbogățiți viețile orfanilor săi din instituții, dar mai ales viața voastră! Pentru că Dumnezeu ne iubește și pe noi și copiii noștri naturali, dar și pe cei orfani cu aceași dragoste cu care își iubește propriul Fiu! Nu e nici o părtinire!

Imaginea din post luată de aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f9/Waldm%C3%BCller_-_Die_Adoption.jpeg